Toată strălucirea și frumusețea care împodobesc pământul și luminează cerurile vorbesc despre bunătatea Dumnezeu.

În lucrarea sa, natura mărturisește despre prezența inteligentă și mijlocul activ al unei Ființe care acționează în toate lucrările Sale.

Nu în manifestări grandioase ale puterii divine, ci printr-o «voce blândă, șoptită» a ales Dumnezeu să Se descopere slujitorului său.

Pe cât vă stă în putință, faceți așa încât copilul să fie adus din cei mai fragezi ani ai săi acolo unde acest manual minunat să fie deschis.

Numai în Cuvântul lui Dumnezeu descoperim puterea care a pus temeliile pământului și a întins cerurile. Numai aici găsim o relatare veridică.

Dumnezeu n-a exclus posibilitatea îndoielii. Credința noastră trebuie să se întemeieze pe dovezi și nu pe demonstrații.

Când Hristos mijlocește în favoarea noastră, Tatăl deschide comorile harului Său pentru ca noi să ni le putem însuși, să ne bucurăm de ele.

La crearea pământului, Dumnezeu nu a rămas dator materiei preexistente. «El a zis și s-a făcut; a poruncit și a luat ființă.» (Psalmii 33:9).

Dumnezeu nu Se poartă cu noi așa cum se poartă oamenii muritori unii cu alții. Gândurile Sale sunt gânduri de milă, de iubire și cu simțire.

«Eu și Tatăl una suntem», declara Hristos. Nimeni nu cunoaște deplin pe Fiul, afară de Tatăl; niciun om nu cunoaște pe Tatăl, decât Fiul.