„Domnul a privit cu plăcere spre Abel și spre jertfa lui; dar spre Cain și spre jertfa lui n-a privit cu plăcere.”

Galateni 4:4-5

Domnul dăduse instrucțiuni lui Cain și Abel privitoare la jertfa pe care trebuia să o aducă. Abel, păstor, a ascultat porunca Domnului și a adus un miel ca jertfă. Când a fost înjunghiat, acest miel Îl reprezenta pe Mielul lui Dumnezeu, care avea să fie jertfit pentru păcatele omenirii. Cain a adus ca jertfă roade ale pământului, rezultate ale muncii lui, nevrând să depindă de Abel pentru aducerea jertfei. El nu voia să-i ceară un miel lui Abel, gândind că lucrul mâinilor lui era perfect și acesta I-a oferit lui Dumnezeu.

Cain a discutat cu Abel despre jertfele aduse de ei și L-a acuzat pe Dumnezeu de părtinire. Abel a mijlocit pe lângă fratele lui, repetându-i exact cuvintele pe care le spusese porunca lui Dumnezeu referitoare la jertfa amândurora. Cain a fost stârnit, pentru că avea impresia că fratele lui mai mic îi dădea lecții și a lăsat ca invidia și mânia să-i umple inima. El îl ura acum pe fratele lui, pentru că fusese apreciat în locul lui.

Pe măsură ce se gândea la acest lucru, Cain devenea din ce în ce mai mânios. El își vedea greșeala de a aduce jertfă înaintea Domnului doar din rezultatele muncii lui, fără mielul de jertfă, dar era hotărât să se îndepărteze de sine și să-l condamne pe Abel. Satana lucra în el, inspirându-i dorința de a-și ucide fratele.

Prin această întâmplare, Domnul avea să arate oricui implicația nevoii de a asculta de Cuvântul Său. Cain și Abel reprezintă două clase – cei răi și cei drepți, cei care urmează propria cale și cei care se supun cu conștiinciozitate pe calea Domnului, făcând ce este just.

Abel nu a încercat să-l forțeze pe Cain să asculte de porunca lui Dumnezeu. Cain a fost acela care, inspirat de Satana și plin de mânie, a folosit forța. Furios pe faptul că nu putea să-l oblige pe Abel la nesupunere față de Dumnezeu și că Dumnezeu primise jertfa lui Abel, și nu pe a lui, Cain nu L-a recunoscut pe Mântuitor, Cain și-a omorât fratele. Cele două categorii reprezentate de Cain și de Abel vor exista până aproape de încheierea istoriei acestui pământ. Cel care face bine, omul ascultător, nu se războiește cu călcătorul sfintei Legi a lui Dumnezeu, dar cei care nu respectă această lege oprimă și persecută pe alții. Își urmează conducătorul, care este acuzatorul lui Dumnezeu și al celor care sunt făcuți desăvârșiți prin ascultare. Spiritul care conduce pe oamenii la acuze, condamnări și persecuții ale altora, s-a consolidat în lume noastră. El este cel care lucrează în fiii neascultării. (Manuscris 136, 1899)