„Avraam…s-a sculat, a luat pâine și un burduf cu apă, pe care l-a dat Agarei şi i l-a pus pe umăr; i-a dat și copilul şi i-a da drumul.”

Geneza 21:14

Avraam a acceptat fără şovăială făgăduința unui fiu, dar n-a aşteptat ca Dumnezeu să-Şi împlinească cuvântul la timpul şi-n modul stabilite de El. Cerul a îngăduit o amânare, pentru a testa credința lui Avraam în puterea lui Dumnezeu, dar el n-a reușit să treacă această probă. Considerând imposibil ca, la vârsta ei înaintată, să primească un copil, Sara a sugerat, ca mijloc prin care planul divin să fie împlinit, ca una din slujitoarele ei să fie luată de Avraam ca o a doua soție. Poligamia devenise atunci atât de răspândită, încât încetase a mai fi considerată păcat, dar ea nu era mai puțin o călcare a Legii lui Dumnezeu şi era fatală pentru sacralitatea şi pacea relației familiale. Unirea lui Avraam cu Agar a dus la rău, nu numai pentru casa lui, ci şi pentru generațiile ce au urmat…

Deşi Avraam o luase pe Agar la stăruința insistentă a Sarei, aceasta din urmă dorea acum să o alunge pe rivala ei; dar Avraam nu era de acord, pentru că Agar urma să fie mama copilului lui, copilul făgăduit, după cum spera el din inimă… ,,Atunci Sarai s-a purtat rău cu ea, şi Agar a fugit de la ea.”

Agar a fugit în pustie şi, pe când se odihnea lângă o fântână, singură şi neajutorată, un înger de la Domnul, cu chip de om, a venit lângă ea… și a sfătuit-o: ,,Întoarce-te la stăpână-ta şi supune-te sub mâna ei”… Ca о continuă aducere aminte de mila lui Dumnezeu, Agar a fost îndemnată să-şi numească fiul Ismael, adică „Dumnezeu aude”.

Când Avraam avea aproape o sută de ani, făgăduința unui fiu i-a fost repetată, cu garanția că viitorul moştenitor al lui va fi copilul Sarei. Dar Avraam tot n-a înțeles făgăduinţa…

Naşterea lui Isaac aducând, după o așteptare de-o viață, împlinirea celor mai scumpe nădejdi, a umplut corturile lui Avraam şi ale Sarei de bucurie. Dar, pentru Agar, acest eveniment însemna prăbuşirea ambițiilor celor mai dragi. Ismael, adolescent acum, fusese privit în tabără ca moștenitorul bogățiilor lui Avraam şi al binecuvântărilor promise urmaşilor lui. Dar acum era brusc dat la o parte şi, în decepția lor, mamă și fiu l-au urát pe copilul Sarei…

Bucuria generală a făcut să crească gelozia lor până acolo că Ismael a îndrăznit să râdă pe față de moştenitorul făgăduit de Dumnezeu. Sara a văzut în atitudinea turbulentă a lui Ismael o necontenită sursă de discordie și l-a îndemnat pe Avraam ca Agar şi fiul ei să fie dați afară din tabără…

Această atingere de către Avraam a sacralității căsătoriei trebuia să fie o lecție pentru toate veacurile. (Patriarhi și Profeți, pag. 138-140)