Când dragostea devine cea mai bună investiție
Trăim într-o lume a risipei. Risipim resurse, timp, hrană, energie — și adesea, chiar sufletul. Magazinele aruncă tone de produse alimentare expirate, în timp ce milioane de oameni suferă de foame. Cheltuim bani pe lucruri inutile doar pentru satisfacerea dorințelor, și investim eforturi uriașe în ceea ce nu ne poate împlini cu adevărat. Biblia spune:
„Comori de preț și untdelemn sunt în locuința celui înțelept, dar omul fără minte le risipește.” (Proverbe 21:20)
Imaginați-vă un om de afaceri care investește tot ce are într-o afacere falimentară. Știe dinainte că nu va câștiga nimic, că pierderea este sigură, dar totuși continuă. Cum l-ați caracteriza? Nechibzuit? Iresponsabil? Idealist? Sau poate… cineva care vede o valoare dincolo de cifre? Aceasta este întrebarea care ne conduce într-o zonă profund umană și spirituală: există momente în care logica profitului se oprește, iar logica dragostei începe. Poate că adevărata înțelepciune nu stă în a investi doar acolo unde se câștigă, ci în a dărui acolo unde contează veșnic.
Cine nu este cu Mine este împotriva Mea, și cine nu strânge cu Mine risipește. (Matei 12:30)
În general gândim ca cea mai bună investiție este cea în care dăm cat mai puțin ca să câștigăm cat mai mult. Când mergem la cumpărături, ne uităm după oferte și căutăm reducerile, ca să plătim cât mai puțin și să obținem cât mai mult și, dacă se poate, să fie de calitate. Touși În Scriptură există un tip de „risipă” care nu are nimic de-a face cu neglijența, ci cu dragostea. Este vorba despre o femeie care a fost numită de unii „risipitoare”, dar pe care Hristos a onorat-o pentru totdeauna.
Maria – femeia „risipitoare”
În casa lui Simon era multă agitație. Locul în care se aflau era plin de oameni, veniți pentru a discuta despre minunea învierii lui Lazăr sau despre tot felul de idei noi legate de Împărăția lui Israel. Unii se întrebau dacă nu cumva cu ocazia Paștelui Domnul Isus va deveni împărat. Erau acolo și unii dintre iudeii care nu-l priveau cu ochi buni pe Hristos. Ucenicii pe de altă parte erau preocupați de împărăție, dar mai ales de poziția de lideri. Simon era și el acolo, luptându-se încă cu necredința în Isus ca Mântuitor…
În tumultul acestor preocupări, Evanghelia după Ioan ne spune că, Maria a spart un vas de alabastru cu mir de nard curat, de mare preț, și a uns picioarele lui Isus. Mirosul acelui parfum a umplut casa.
Pentru unii, gestul ei a părut o nebunie. Mirul valora peste trei sute de dinari – echivalentul salariului pe un an (10.000 – 12.000 de euro). Dar pentru Maria, care fusese eliberată de demoni, iertată și ridicată din ruina morală, niciun preț nu era prea mare pentru a-și exprima recunoștința. Dragostea nu calculează în termeni de profit. Ea dăruiește totul.
Iuda – economistul care a pierdut totul
În aceeași cameră, un alt om privea scena cu ochi reci și calcula pierderea. „De ce nu s-a vândut mirul acesta cu trei sute de dinari, și să se dea săracilor?” – a spus Iuda Iscarioteanul.
Cuvintele lui păreau pline de logică și compasiune, dar în spatele lor se ascundea un spirit critic, egoist și firesc. Spiritul de critică este foarte apreciat de oameni, pentru că dă impresia înțelepciunii, creează imaginea unei persoane care caută binele și dezvoltarea. Cu toate acestea, dacă spiritul nu este sfințit va duce numai la distrugere, ruină și o adevărată risipă. Deși fără cuvinte, prin atitudinea sa, Iuda îl critica până și pe Domnul Hristos care accepta o asemenea risipă. În timp ce el era gata să-i critice pe alții, el nu își vedea propria greșeală, întocmai ca laodiceanul care spune că nu duce lipsă de nimic fără să-și cunoască ticăloșia (Apoc. 3:17).
Gândirea lui Iuda era una de „afacere spirituală”: să investești cât mai puțin și să câștigi cât mai mult. Influența sa era destul de mare printre ucenici, așa că ei priveau la el cu respect și apreciau gândirea lui considerând că era un bun om de afaceri. În scurt timp au preluat aceeași mentalitate. „Ucenicilor le-a fost necaz, când au văzut lucrul acesta, și au zis: „Ce rost are risipa aceasta?” Acest tip de gândire îl regăsim, din păcate, și astăzi în viața religioasă a multor „creștini”. Câți nu se întreabă și acum: „Merită să investesc atât în slujirea lui Dumnezeu? În misiune? În timpul meu de rugăciune?” Dar mântuirea nu este o afacere, ci este un dar și un răspuns al dragostei. Între Maria și Iuda era un contrast izbitor.
Gândirea lui Hristos – risipa care salvează
Dacă privim la Hristos, vedem adevărata „risipă sfântă”. Apostolul Pavel spune:
„El, măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuși n-a socotit ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu, ci S-a dezbrăcat pe Sine Însuși…” (Filipeni 2:6-7)
Dumnezeu a dăruit totul pentru a câștiga doar câțiva care vor răspunde iubirii Sale. Hristos a risipit viața Sa în favoarea unei lumi care nu L-a dorit. Dar în ochii cerului, aceasta nu a fost o pierdere, ci cea mai mare investiție din univers. Hristos ar fi venit în lumea aceasta chiar dacă un singur suflet ar fi fost câștigat. Acest lucru ne spune care este valoarea cu care estimează Dumnezeu sufletul oricărui om. Cu alte cuvinte, Hristos ar fi venit în lumea aceasta doar pentru tine. Cum răspunzi la această iubire nemăsurat de mare?
Ce face diferența între risipă și închinare?
Ceea ce pentru lume pare o risipă, pentru Dumnezeu înseamnă răspunsul omului la iubirea lui Dumnezeu. Maria nu a făcut un gest necugetat, ci unul inspirat de recunoștință. Ea a înțeles că valoarea lui Isus nu poate fi măsurată în bani, timp sau energie. A risipit mirul pentru că mai întâi și-a risipit inima în iubire.
Simon, în schimb, nu a înțeles. El judeca femeia, dar nu vedea propria lui datorie iertată. Hristos i-a spus o pildă: un cămătar avea doi datornici, unul cu o datorie mică, altul cu una mare. „Care din ei îl va iubi mai mult?” răspunsul este simplu — cel căruia i s-a iertat mai mult.
De aceea Isus a spus despre femeie:
„Păcatele ei, care sunt multe, sunt iertate, căci a iubit mult.” (Luca 7:47)
Două rezultate, două destine
Cei care gândesc ca Iuda sfârșesc prin a-L vinde pe Hristos pentru treizeci de arginți – prețul unui sclav și în cele din urmă ajung să piardă totul. Cei care gândesc ca Maria Îl onorează cu tot ce au și primesc de la El o moștenire veșnică. Despre Maria, Isus a spus:
„Oriunde va fi propovăduită Evanghelia aceasta, în toată lumea, se va spune și ce a făcut femeia aceasta, spre pomenirea ei.” (Matei 26:13)
Vasul de alabastru spart a devenit un simbol al Evangheliei – dragostea care se frânge pentru a răspândi mireasma iertării. Este viața Mântuitorului care s-a frânt pentru noi făcând ca parfumul dragostei Lui să se reverse peste orice suflet.
„Până la sfârșitul timpului, vasul de alabastru sfărâmat va spune povestea iubirii nemărginite a lui Dumnezeu pentru un neam căzut” Ellen White, Hristos Lumina lumii, p. 563.
Risipa dragostei care schimbă lumea
Adevărata risipă nu este atunci când dăruiești prea mult, ci când păstrezi prea mult pentru tine. Într-o lume care calculează totul în termeni de cost și profit, Dumnezeu ne cheamă să iubim fără măsură, să iertăm fără limite, să slujim fără condiții.
Când dragostea noastră pentru Hristos pare „risipă” în ochii lumii, în ochii cerului devine cea mai frumoasă jertfă. Pentru că și El, Hristos, a fost Fiul „risipitor” – nu în păcat, ci în iubire.
Apel
Poate că și tu te întrebi uneori: „Merită să dau totul pentru Dumnezeu?” Răspunsul este simplu: El a dat totul pentru tine.
Urmați dar pilda lui Dumnezeu ca niște copii prea iubiți. [2] Trăiți în dragoste, după cum și Hristos ne-a iubit, și S-a dat pe Sine pentru noi „ca un prinos și ca o jertfă de bun miros”, lui Dumnezeu. (Efeseni 5:1-2)
Nu te teme să „risipești” dragostea, timpul, rugăciunile, dăruirea ta. Din mirul frânt al vieții tale, Dumnezeu va răspândi mireasma Evangheliei în lume.
