„Şi Domnul a pus marea putere in mișcare, printr-un vânt dinspre răsărit, care a suflat cu putere toată noaptea; el a uscat marea şi apele s-au despărțit în două. Copii lui Israel au trecut prin mijlocul mării ca pe uscat.”

Exodul 14:21,22

„Mergeți înainte!” a fost comanda lui Moise, preluată de căpeteniile cetelor. Ascultătoare, oștirea lui Israel a pășit pe drumul atât de uimitor şi extraordinar făcut pentru ei. Lumina din stâlpul de foc al lui Dumnezeu strălucea pe crestele valurilor înspumate şi lumina drumul tăiat ca o brazdă solidă printre apele mării.

Pe măsură ce norul se deplasa încet, străjile egiptene au descoperit că israeliții își mutaseră pozițiile şi, la o comandă, puternica armată a fost gata de marș. Ei îi auzeau pe evrei deplasându-se, dar nu puteau vedea nimic, pentru că norul care îi lumina pe israeliți era, pentru egipteni, un zid de întuneric. Orientându-se după zgomot, ei au pornit pe drumul miraculos pe care-l pregătise Dumnezeu pentru poporul Său. Toată noaptea i-au urmărit pe copiii lui Israel, dar se mișcau încet din cauza carelor grele. Totuși, continuau să meargă, așteptându-se să treacă imediat prin nor şi să-i prindă pe fugari.

În final, umbrele nopții s-au ridicat, au apărut zorii dimineții, iar armata urmăritoare era aproape să pună mâna pe evreii fugiți… Dar, sub ochii lor uimiți, misteriosul nor s-a transformat într-un stâlp de foc ce ajungea de la pământ la cer. Tunete răsunau şi fulgere sclipeau. ,,Norii au turnat apă cu găleata, tunetul a răsunat în nori şi săgețile Tale au zburat în toate părțile. Tunetul Tău a izbucnit un vârtej de vânt, fulgerele au luminat lumea; pământul s-a mișcat şi s-a cutremurat.”

Egiptenii au fost cuprinși de confuzie şi panică. În toiul furiei elementelor naturale, prin care răzbătea glasul unui Dumnezeu mâniat, ei au căutat să se retragă în fugă spre malul de care se îndepărtaseră. Dar Moise și-a întins toiagul și apele ridicate ca un zid, șuierând şi urlând, dornice de pradă, s-au unit în grabă, înghițind armata egipteană în adâncurile lor negre.

Apariția dimineții a descoperit mulțimii israelite ceea ce mai rămăsese din puternica armată egipteană – trupuri moarte, cu hainele ude, aruncate pe țărm. O singură noapte schimbase cel mai teribil pericol în izbăvire… Iehova singur era Cel ce adusese scăparea şi către El se întorceau acum inimile israeliților în recunoștință şi credință, sentimentele lor găsindu-şi exprimare în cântări de slavă. (Manuscris 6a, 1903)