Nu vor mai fi lacrimi, nici convoaie funebre, nici urme de plâns. (…) În cetatea lui Dumnezeu «nu va fi noapte».

Aceia care primesc învățăturile Cuvântului lui Dumnezeu nu vor fi în totală necunoștință cu privire la căminul ceresc.

Aceia care au biruit păcatul și mormântul sunt văzuți fericiți în prezența Făcătorului lor, vorbind liber cu El, cum vorbea omul cu Dumnezeu.

Toate comorile universului vor fi deschise spre studiu mântuiților lui Dumnezeu. Neîncătușați de moarte, ei își iau zborul neobosit.

Pomul vieții își dă roadele în fiecare lună, iar frunzele pomului sunt pentru vindecarea neamurilor. Acolo sunt izvoare care curg continuu.

Am văzut Cetatea cea mare și frumoasă, având douăsprezece temelii și douăsprezece porți, câte trei pe fiecare latură.

Noi trebuie să locuim aici ca străini și călători, dacă vrem să câștigăm «o patrie mai bună, adică o patrie cerească»

Vor exista suflete mântuite prin eforturile tale, prin sacrificiul de sine de care ai dat dovadă, prin faptele tale bune și prin viața ta.

Acolo va fi muzică și cântare, o astfel de muzică și asemenea cântări cum nicio ureche omenească nu a mai auzit, și conceput.

Îngerii din cer văd lucrarea mamei și știu poverile și grijile ei zilnice. Numele ei poate să nu fie cunoscut în lume, dar este scris în Cartea Vieții Mielului.