Dar făcut atunci onoarea Legea n-a fost prezentată numai pentru evrei. Dumnezeu le-a făcut onoarea de a le cere să fie păzitorii Legii Sale, dar ea trebuia să fie o moștenire sacră pentru toată lumea. Preceptele Decalogului se potrivesc omenirii întregi.

Dacă copiii lui Israel nu puteau nici măcar asculta proclamarea Legii sfinte fără o curățenie a lor şi a veșmintelor lor, cum pot preceptele curate ale acestei Legi să fie scrise în inimile celor care sunt necurați, ei şi casele lor?... Violente epidemii de febră, soldate cu morți şi constituții fizice

Dar, din vechime, Domnul Şi-a condus poporul la Refidim şi este posibil să aleagă să ne ducă şi pe noi acolo, pentru a ne proba încrederea în El şi loialitatea față de El. Din milă pentru noi, El nu ne va duce întotdeauna în locurile cele mai ușoare, pentru că, dacă ar face așa, noi am uita

În drumul lor prin pustie, răzvrătirea şi opoziția se ridicau permanent în rândurile oștirilor lui Israel, pentru că apetitul lor stricat nu trebuia îngăduit. Moise era în cea mai mare nedumerire şi inima îi era întristată de nesfârșitele cârtiri ale copiilor lui Israel, pentru binele lor.

Oprindu-ne din lucru în ziua a șaptea, noi mărturisim lumii că suntem de partea lui Dumnezeu şi că ne străduim să trăim în perfectă conformitate cu a poruncile Lui. Astfel, Îl recunoaștem ca Suveran al nostru pe Dumnezeul care făcut lumea în șase zile, iar în a șaptea S-a odihnit...

Când a primit mană, poporul a fost testat în ceea ce priveşte Legea lui Dumnezeu. Prin Moise, Domnul a spus copiilor lui Israel: „lată că voi face să vă plouă pâine din ceruri. Poporul va ieși afară și va strânge cât în trebuie pentru fiecare zi, ca să-l pun la încercare

Eșecul lor este explicat de Scriptură și lăsat ca o avertizare pentru noi, cei peste care va veni sfârșitul lumii, pentru ca să nu cădem şi noi în același fel de necredință... Copiii lui Israel au căzut sub puterea vrăjmașului, nutrind necredință în inima lor rea, depărtându-se de viul Dumnezeu,

În acest impas, Moise a strigat la Domnul. Același lucru trebuia să facă şi copiii lui Israel, recent izbăviți de egipteni. Domnul a auzit apelul servului său, cel împotriva căruia poporul strigase atâtea lucruri aspre. El i-a arătat un lemn lui Moise, „pe care l-a aruncat în apă. Şi apa s-a făcut dulce”.

În urmărirea Israelului, nenumăratele armate ale Egiptului s-au aventurat în trecerea mării prin același drum. În fața acestora se afla un nor întunecos, dar ei insistau. Israel trecuse pe uscat, dar auzea strigătele armatei urmăritoare. Moise a întins toiagul, care stăteau ca un zid de ape

Apariția dimineții a descoperit mulțimii israelite ceea ce mai rămăsese din puternica armată egipteană - trupuri moarte, cu hainele ude, aruncate pe țărm. O singură noapte schimbase cel mai teribil pericol în izbăvire... Iehova singur era Cel ce adusese scăparea