„Vrăjmășie voi pune între tine și femeie.”
Geneza 3:15
Există o luptă între forțele binelui și ale răului, între îngerii loiali și îngerii neloiali. Hristos și Satana nu sunt în acord și nu vor fi niciodată. Întotdeauna, adevărata biserică a lui Dumnezeu a fost în conflict deschis cu agenții satanici. Până când controversa va fi încheiată, lupta va continua între îngerii și oamenii răi de o parte și îngerii sfinți și adevărații credincioși de cealaltă parte.
Bătălia aceasta va deveni și mai aprigă o dată cu apropierea sfârșitului. Aceia aflați în strânsă unitate cu agenții lui Satana sunt numiți de către Domnul fii ai întunericului. Nu există și nu poate exista o vrăjmășie naturală între îngerii căzuți și oamenii căzuți. Și unii, și ceilalți sunt răi. Prin apostazie, ambele categorii nutresc sentimente rele. Îngerii răi și oamenii răi sunt aliați într-o confederație disperată împotriva binelui. Satana știa că, dacă va putea amăgi rasa umana așa cum i-a amăgit pe îngeri, pentru a i se alătura în răzvrătire, va avea forțe pentru purtarea luptei.
În oștirile răului există nepotriviri și discordie, dar, în lupta împotriva cerului, cei care le compun sunt ferm uniți. Singurul lor obiectiv este discreditarea lui Dumnezeu și faptul că sunt foarte mulți îi face să întrețină speranța că vor reuși să-L detroneze pe Cel Atotputernic.
Când au fost așezați în grădina Eden, Adam și Eva erau inocenți, în perfectă armonie cu Dumnezeu. Vrăjmășia nu avea loc în inima lor, dar, prin păcătuire, natura lor n-a mai fost nevinovată. Ei au devenit răi, pentru că au trecut de partea celor căzuți, făcând exact ceea ce Dumnezeu le spusese să nu facă. Dacă nu ar fi intervenit Dumnezeu, oamenii căzuți ar fi realizat o puternică alianță cu Satana, împotriva cerului. Dar când au fost rostite cuvintele „vrăjmășie voi pune între tine și femeie, între sămânța ta și sămânța ei; aceasta îți va zdrobi capul și tu îi vei zdrobi călcâiul”, Satana a aflat că, deși reușise să-i determine pe oameni să păcătuiască, deși îi făcuse să creadă minciuna lui și să se îndoiască de Dumnezeu și avusese succes în deteriorarea naturii umane, era făcut un plan prin care ființele căzute puteau fi recuperate, în sfințenie, că acțiunile lui de ispitire a acestora aveau să se întoarcă împotriva lui și că nu va putea ajunge învingător. În declarația „vrăjmășie voi pune între tine și femeie, între sămânța ta și sămânța ei”, Dumnezeu S-a legat să aducă în inima omului un principiu nou – ura față de păcat, de amăgire și de tot ceea ce poartă marca vicleniei lui Satana. (Manuscris 72, 1904)
