„Cu adevărat sufletul meu așteaptă pe Dumnezeu: de la El vine mântuirea mea. El singur este stânca și mântuirea mea; El este locul meu de scăpare. Nu mă voi clătina prea tare.” Psalmul 62:1-2  

Isus m-a iubit și a murit pentru mine. A înviat din morți, S-a înălțat la cer și acum trăiește ca Mântuitorul meu personal. În El am găsit răscumpărarea și iertarea păcatelor mele. Zi de zi, am părtășie cu El, deoarece locuiesc și merg împreună cu El. Recunosc prezența Sa lângă mine și depind de El pentru a mă împiedica să fac ceva contrar voinței Sale binecuvântate. M-am predat Lui și am acceptat voința Sa în toate lucrurile, iar El își împlinește făgăduințele față de mine. În bucuria și mângâierea iubirii Sale, înaintez în fiecare zi. 

Aceasta este ceea ce vreau să spun când afirm că El mă mântuiește. Deși nu am ajuns încă în cer, intrarea mea pe porțile cetății depinde de alegerea mea zilnică. Cu toate acestea, știu că mă bucur de binecuvântarea mântuirii prezente prin acceptarea lui Isus ca Domn al vieții mele și mă încred în El clipă de clipă. 

„Nici pentru lumi n-aș da vreodat’ 

Această credință-n Tine, 

Nicio comoară n-ar fi egalat 

Ce ești Tu pentru mine.” 

Am găsit că „nu este suficient să credem despre Hristos; trebuie să credem în El”. Diferența poate părea mică — o simplă schimbare a unui cuvânt — dar este esențială. Pot crede cu mintea mea despre Hristos, dar pentru a fi mântuit de El, trebuie să cred în El cu toată inima mea. Sunt pe deplin sigur că ceea ce a făgăduit, El este capabil să împlinească, iar eu mă predau pentru ca El să împlinească în mine lucrul bun pe care l-a făgăduit. Aceasta este temelia experienței mele creștine. 

Efortul meu nu este îndreptat spre a face lucrurile singur, ci pentru a nu-L împiedica pe Isus să lucreze. Singura mea teamă este să nu-mi pierd părtășia personală cu El, deoarece știu că, atâta timp cât aceasta este menținută pe deplin, El va avea grijă de restul. El va lucra în mine „și voința și înfăptuirea” (Filipeni 2:13), dacă spun din adâncul inimii mele: „Facă-se voia Ta” (Matei 6:10). Aceasta nu este o religie sentimentală; nu este o viață de confort și plăcere egoistă. Aceasta presupune un devotament deplin, mergând și făcând bine, „dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine” (Galateni 2:20). Astfel m-a iubit Isus, a murit pentru mine și mă mântuiește. El te-a iubit și a murit pentru tine. Ai acceptat mântuirea Lui?