„Oare a zis Dumnezeu cu adevărat: «Să nu mâncați din toți pomii din grădină»?”
Geneza 3:1
Pentru a-și face lucrarea neobservat, Satana a ales ca intermediar șarpele – o deghizare potrivită pentru scopul amăgirii sale. Șarpele era atunci una dintre cele mai inteligente și frumoase creaturi de pe pământ. El avea aripi, și când zbura prin aer, părea că strălucește, având sclipirea aurului șlefuit. Odihnindu-se în ramurile încărcate ale pomului oprit și înfruptându-se din deliciosul fruct, el atrăgea atenția și admirația privitorului. Astfel, în grădina păcii, pândea distrugătorul, urmărindu-și prada.
Îngerii o atenționaseră pe Eva să nu se depărteze de soțul ei, în umblarea preocupată prin grădină; cu Adam, ea ar fi fost mai puțin în primejdia ispitirii decât singură. Dar, captivată de plăcuta ei lucrare, Eva s-a depărtat fără să vrea de lângă Adam. Observând că era singură, ea a simțit o undă de pericol, dar și-a alungat temerile, socotind că era destul de înțeleaptă și puternică pentru a deosebi răul și a i se împotrivi. Nereceptivă la atenționarea îngerilor, în scurtă vreme ea s-a trezit privind pomul oprit cu un amestec de curiozitate și admirație. Fructul lui era foarte frumos și se întreba de ce Dumnezeu li-l interzicea.
Acum era momentul favorabil pentru ispititor. Ca și cum i-ar fi citit gândurile, el i s-a adresat: „Oare a zis Dumnezeu cu adevărat: «Să nu mâncați din toți pomii din grădină?»” Eva a fost surprinsă și uimită, părând că aude exact ecoul gândurilor ei. (…) La întrebarea-capcană a ispititorului, ea a răspuns: „Putem să mâncăm din rodul tuturor pomilor din grădină. Dar, despre rodul pomului din mijlocul grădinii, Dumnezeu a spus: «Să nu mâncați din el și nici să nu vă atingeți de el, ca să nu muriți.»” Atunci, șarpele i-a zis femeii: „Hotărât că nu veți muri: dar Dumnezeu știe că, în ziua în care veți mânca din el, vi se vor deschide ochii și veți fi ca Dumnezeu, cunoscând binele și răul.” Aceasta a fost lucrarea lui Satana din zilele lui Adam și până-n prezent, lucrare urmărită de el cu mult succes. El îi ispitește pe oameni să nu aibă încredere în iubirea lui Dumnezeu și să se îndoiască de înțelepciunea Lui. El caută permanent să trezească un duh de curiozitate nesfântă, o dorința nerostită de a pătrunde secretele înțelepciunii și puterii divine. În eforturile lor de a descoperi ceea ce Dumnezeu a găsit de cuviință să ascundă, mulțimi de oameni trec cu vederea adevărurile pe care El le-a descoperit, adevăruri esențiale pentru mântuire. (Patriarhi și Profeți, pag. 38-40)
