„DOMNUL este în templul Lui cel sfânt; tronul DOMNULUI este în ceruri. Ochii Săi privesc și pleoapele Sale cercetează pe fiii oamenilor.”
Psalmii 11:4 VBT
Creându-i pe Adam și pe Eva, Dumnezeu a desemnat ca ei să fie activi și folositori. Perechea sfântă a fost așezată în Paradis și înconjurată de tot ce era plăcut ochiului și bun de mâncat. Pentru ei, a fost sădită o frumoasă grădină, în Eden. Aici se aflau pomi de orice fel și totul era bun de folosit sau de privit. Flori de o rară gingășie și de orice culoare și nuanță parfumau aerul. Fericite păsări cântătoare, cu penajul divers colorat, înălțau cântece vesele de laudă Creatorului.
Paradisul delecta simțurile perechii sfinte, dar asta nu era de ajuns. Cei doi aveau nevoie de ceva care să pună în activitate minunatul organism omenesc. Cel care îi făcuse știa ce era spre binele lor. Dacă fericirea ar fi constat în a nu face nimic, oamenii, în sfânta lor inocență, ar fi rămas cu organismul nefolositor. Dar, imediat după ce părinții noștri au fost creați, Dumnezeu le-a dat de lucru. Ei trebuia să-și găsească rost și fericire în întreținerea lucrurilor pe care Dumnezeu le crease și dorințele le erau abundent satisfăcute de fructele din grădină.
Activitatea creierului și a mușchilor este binefăcătoare. Fiecare facultate a minții și fiecare mușchi al trupului are o funcție distinctivă și toate reclamă antrenament pentru dezvoltare și vigoare. Orice rotiță din angrenajul viu trebuie pusă în uz. Întregul organism are nevoie de exercițiu constant, pentru a fi eficient și a sluji scopului pentru care a fost creat. (Manuscris 58, 1890)
Hristos este numit al doilea Adam. În curățenie și sfințenie, legat și iubit de Dumnezeu, El a început acolo unde a început și primul Adam. Dar primul Adam a fost, în toate privințele, mai avantajat decât Hristos. Minunata ofertă făcută în Eden pentru perechea sfântă era asigurată de un Dumnezeu care-i iubea. Totul, în natură, era pur și neatins. Fructe, flori și pomi semeți creșteau în grădina Eden. Orice aveau Adam și Eva nevoie, le era asigurat din abundență. Dar a venit Satana și a insinuat îndoieli cu privire la înțelepciunea lui Dumnezeu. (…) Eva a căzut pradă ispitei, iar Adam a primit și el fructul oprit, din mâna soției lui, căzând la cel mai ușor test propus de Dumnezeu pentru a-I dovedi ascultarea. Și porțile suferinței au fost deschise peste lumea noastră. (…) Prin neascultarea unui om, mulți au devenit păcătoși. (Manuscris 20, 1898 sau Manuscript Releases, vol. 8, pag. 39)
