„Eu am făcut pământul și l-am făcut pe om pe el; Eu cu mâinile Mele am întins cerurile și am așezat toată oștirea lor.”
Isaia 45:12
Adam și Eva primeau cunoștință prin comunicarea directă cu Dumnezeu și învățau din ceea ce făcea El. Toate lucrurile create erau, în perfecțiunea lor, o expresie a gândului lui Dumnezeu. Pentru Adam și Eva, natura era plină de înțelepciunea divină. Dar prin neascultare, familia umană a fost deconectată de la învățătura venită de la Dumnezeu prin comuniune directă și în mare parte prin lucrările Lui. (…) Pe fiecare pagină a marelui volum al creațiunii, încă se poate citi urma mâinilor Lui. Natura încă vorbește de Creatorul ei, dar aceste revelații sunt parțiale și nedesăvârșite. Iar noi, în starea noastră căzută, cu puteri slăbite și viziune redusă, nu suntem în stare să o înțelegem corect, având nevoie de o mai deplină descoperire a lui Dumnezeu decât cea pe care nea dat-o El, în Cuvântul Său scris. (Educație, pag. 16,17)
Întregul cer a fost adânc și bucuros interesat în crearea lumii și a lui Adam și a Evei. Ființele umane erau o categorie distinctă. Ele erau făcute „după chipul lui Dumnezeu” și intenția lui Dumnezeu era ca ele să populeze pământul, trăind în strânsă comuniune cu cerul și primind și asimilând putere de la Marele Izvor de putere. Susținuți de Dumnezeu, oamenii trebuiau să ducă o viață fără păcat.
Dar Satana a hotărât să strice planul lui Dumnezeu. Nu trebuie să încercăm să înțelegem motivele care au determinat ființa ce urma imediat lui Hristos în curțile cerești să semene invidie și gelozie în rândurile îngerilor. El le-a comunicat multora dintre aceștia nemulțumirea lui și în cer a urmat un război soldat cu expulzarea de acolo a lui Satana și a simpatizanților lui. Nu trebuie să ne frământăm mintea ca să aflăm de ce Satana a acționat cum a acționat. Dacă s-ar găsi un motiv, ar exista o scuză pentru păcat. Nu există un motiv pentru care ființele umane să calce pe urmele lui Satana. (…)
După ce a fost alungat din cer, Satana s-a hotărât să-și stabilească împărăția pe acest pământ. Prin el, păcatul a intrat în lume și, prin păcat, moartea. Ascultând falsa lui prezentare despre Dumnezeu, Adam a căzut din starea lui înaltă și, deasupra lumii, s-au deschis porțile suferinței. Nu există scuză pentru neascultarea lui Adam. Toate trebuințele lui erau rezolvate în mod generos și el nu avea nevoie de nimic. O singură interdicție i-a fost pusă… Interdicție folosită de Satana ca mijloc de insinuare a sugestiilor rele. (Manuscris 97, 1901)
