„Astfel au fost sfârșite cerurile și pământul și toată oștirea lor. În ziua a șaptea Dumnezeu Și-a sfârșit lucrarea pe care o făcuse; și în ziua a șaptea S-a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o făcuse.”

Geneza 2:1-2

Filozofia omenească afirmă că, pentru crearea lumii, a fost nevoie de o perioadă nedeterminată de timp. Așa spune Dumnezeu, în această privință? Nu. El spune: „căci acesta va fi, între Mine și voi și urmașii voștri, un semn”, „căci în șase zile [nu în șase perioade nedefinite, pentru că, în acest caz, n-am fi avut posibilitatea să respectăm ziua specificată în porunca a patra] a făcut Domnul cerurile, pământul și marea (…) iar în ziua a șaptea S-a odihnit.” Citiți, vă rog, cu atenție capitolul 5 din Deuteronomul. Dumnezeu mai spune: „Adu-ți aminte [nu uita] de ziua de odihnă, ca s-o sfințești (…) de aceea a binecuvântat Domnul ziua de odihnă și a sfințit-o.”

Cu toate acestea, având dinainte mărturia vie, cei care pretind că predică Cuvântul prezintă presupuneri ale minții omenești, idei și legi ale lor, punând în locul Legii lui Dumnezeu propriile tradiții. Sofismul referitor la crearea lumii într-un timp nedefinit este una din minciunile lui Satana. Dumnezeu vorbește familiei omenești într-un limbaj ușor de înțeles, nelăsând lucrurile așa de nelămurite, încât aceștia să le poată interpreta potrivit teoriilor lor. Când declară că a făcut lumea în șase zile și S-a odihnit în a șaptea, Domnul Se referă la perioade de 24 de ore, marcate de răsăritul și apusul soarelui.

Dumnezeu n-ar fi pronunțat sentința de moarte pentru nerespectarea Sabatului dacă n-ar fi dat poporului o înțelegere clară a Sabatului. (…) Când a fost pusă temelia pământului, a fost pusă și temelia Sabatului. Când stelele dimineții cântau împreună și fiii lui Dumnezeu strigau de bucurie, Dumnezeu a văzut că, pentru Adam și Eva, un Sabat era esențial, chiar și în Paradis. Dându-le Sabatul, Dumnezeu avea în vedere sănătatea lor spirituală și fizică. Dumnezeu a creat lumea în șase zile literale și-n ziua a șaptea literală S-a odihnit de toată lucrarea pe care o făcuse. Așadar, El le-a dat oamenilor șase zile de lucru. (…) Punând deoparte ziua Sabatului, Dumnezeu a dat lumii un memorial. El n-a stabilit o zi oarecare din cele șapte, ci una deosebită, a șaptea. Respectând Sabatul, noi Îl recunoaștem pe Dumnezeu ca un Dumnezeu viu, Creator al cerului și al pământului. (Scrisoarea 31, 1898)