„Prin mărimea negoțului tău te-ai umplut de silnicie și ai păcătuit; de aceea te-am aruncat de pe muntele lui Dumnezeu și te nimicesc, heruvim ocrotitor, din mijlocul pietrelor scânteietoare.”
Ezechiel 28:16
Completez acum lucrarea Marea Luptă, conținând istoria căderii lui Satana și pătrunderea păcatului în lumea noastră și am o imagine mai vie ca niciodată a acestei mari confruntări între Hristos, Prințul luminii și Satan, prințul întunericului. Când văd diferitele înșelăciuni ale lui Satana țintind ruina celor rătăcitori și transformarea lor asemenea lui, în călcători ai sfintei Legi a lui Dumnezeu, aș vrea ca îngerii lui Dumnezeu să poată veni pe pământ, pentru a prezenta această chestiune în marea ei importanța.
Apoi sufăr intens pentru sufletele care, de bună voie, se depărtează de lumină, de cunoștință și de ascultare de Legea sfântă a lui Dumnezeu. La fel cum Adam și Eva au dat crezare minciunii „veți fi ca Dumnezeu”, aceste suflete speră ca, prin neascultare, să urce înălțimi mai mari, pentru a câștiga poziții mai măgulitoare. Sunt atât de îngrijorată încât, în vreme ce alții dorm, eu petrec ore întregi în rugăciune, ca Dumnezeu să lucreze cu putere pentru a desființa fatala amăgire a minții oamenilor și a-i conduce cu simplitate la crucea de pe Calvar. Apoi mă liniștesc cu gândul că toate aceste suflete sunt răscumpărate cu sângele Domnului Isus. Putem și noi iubi aceste suflete, dar Calvarul demonstrează cât le iubește Dumnezeu. Lucrarea îndreptării lor nu este a noastră, ci a Domnului.
Noi suntem doar instrumente în mâinile Sale, care facem voia Lui, nu a noastră. Ne uităm la cei care acționează împotriva Duhului harului și tremurăm pentru ei, ne pare rău de el și ne dezamăgește faptul că se dovedesc neloiali lui Dumnezeu și adevărului, dar simțim o și mai adâncă mâhnire când ne gândim la Isus, care i-a cumpărat cu sângele Lui. Am da tot ce avem pentru a salva măcar unul, dar vedem că nu putem face asta. Ne-am da chiar viața pentru a salva un suflet pentru viață veșnică, dar nici chiar acest sacrificiu n-ar aduce rezolvare. Singurul sacrificiu măreț a fost făcut în viața, lucrarea și moartea lui Isus Hristos. O, de-ar privi oamenii măreția acestui sacrificiu! Atunci ar putea fi mai în stare să înțeleagă măreția mântuirii. (Mărturii, vol. 5, раg. 664-665)
