John Harvey Kellogg a fost o personalitate marcantă, inteligentă și unul dintre cei mai importanți medici adventiști de la începutul secolului XX. Numele său era cunoscut nu doar în cercurile adventiste, ci în întreaga lume datorită faimosului Sanatoriu Battle Creek, pe care îl administra și unde era medic-șef. 

Totuși, din punct de vedere teologic, Kellogg a început să se îndepărteze de învățăturile creștine bazate pe Biblie, îmbrățișând treptat idei de misticism și teosofie¹. În cadrul sesiunii Conferinței Generale din 1897, el și-a exprimat pentru prima dată noile concepții despre personalitatea lui Dumnezeu, provocând dezbateri aprinse. 

„Avem aici dovada unei prezențe universale, a unei prezențe inteligente, a unei prezențe atotînțelepte, a unei prezențe atotputernice, o prezență prin ajutorul căreia fiecare atom al universului este menținut în legătură cu fiecare alt atom. Această forță, care ține toate lucrurile împreună, care este prezentă pretutindeni, care străbate întregul univers, care acționează instantaneu prin spațiul nemărginit, nu poate fi altceva decât Dumnezeu Însuși. Ce gând minunat că Dumnezeu este în noi și în toate lucrurile!”² 

Se presupune, în general, că Dr. Kellogg explora doctrina veche a panteismului, însă, în realitate, el promova ceea ce este cunoscut drept „panenteism.”³ Există asemănări cu panteismul, dar acesta este în mod unic diferit. Panenteismul învață că un spirit universal este prezent pretutindeni, iar acest spirit „transcende” toate lucrurile create. Cu toate acestea, există și o divinitate supremă din care această forță dătătoare de viață emană către toate lucrurile vii. În contrast, panteismul, în cadrul conceptului de Brahman, susține că dumnezeirea este pretutindeni și în toate lucrurile, fiind uneori numită „totul.” 

Astfel, când Dr. Kellogg a afirmat: „Dumnezeu este în noi”, el nu se referea la un om convertit în care Hristos locuiește prin Duhul Sfânt, ci, mai degrabă, la o prezență personală de la Dumnezeu, care deja locuia în toți oamenii, pentru că aceștia au viață. Pentru el, oriunde exista „viață”, acolo era Dumnezeu. Deoarece toți oamenii au „viață”, i se părea evident că Hristos locuia deja personal în fiecare! Aceeași prezență personală a lui Dumnezeu locuia în toate lucrurile vii, precum copacii, iarba și aerul. El învăța un concept teosofic, care devenea destul de popular în acea perioadă, referitor la modul în care Dumnezeu este prezent în toate lucrurile.

În articolul următor vei afla mai multe despre cartea pe care doctorul Kellogg a scris-o stârnind o adevărată controversă.

Note de subsol:

1. Teosofia, din grecescul „theos” (Dumnezeu) și „sophia” (înțelepciune), înseamnă literalmente „înțelepciunea divină” sau „cunoașterea despre Dumnezeu”. Este un termen folosit pentru a desemna un sistem filosofic, religios și mistic care își propune să descopere adevăruri fundamentale despre divinitate, univers și natura umană, printr-o combinație de studiu spiritual, intuiție și revelație.

2. 1897 General Conference Bulletin, JH Kellogg talk, p. 83.

3. Panenteismul este o concepție filozofică și teologică despre Dumnezeu și relația Sa cu universul. Termenul derivă din grecescul “pan”, care înseamnă „tot”, “en”, care înseamnă „în”, și “theos”, care înseamnă „Dumnezeu”. Astfel, panenteismul poate fi tradus literal ca „totul este în Dumnezeu”.