„Atunci Iuda a zis fraților săi: ‘Ce vom câștiga să ucidem pe fratele nostru şi să-i ascundem sângele? Veniți, mai bine, să-l vindem ismaeliților şi să nu punem mâna pe el, căci este fratele nostru, carne din carnea noastră’. Și frații lui l-au ascultat.”

Geneza 37:26,27

Iuda venea acum cu propunerea de a-l vinde pe fratele lor negustorilor păgâni, în loc să-l lase să moară de foame. Astfel, puteau scăpa de Iosif, rămânând cu mâinile curate de sângele lui. Toți frații consimt la aceasta şi Iosif este degrabă scos din groapă.

Văzând negustorii, Iosif are revelația adevărului înspăimântător. A deveni sclav era o soartă mai de temut decât aceea de a muri. Înspăimântat, el se roagă de unul și de altul din frații lui, dar în zadar. Unii dintre ei erau mișcați de milă, dar teama de a nu fi luați în râs îi amuțea; toți simțeau că merseseră prea departe pentru a mai da înapoi. Dacă Iosif ar fi fost cruțat, fără îndoială că i-ar fi spus tatălui, şi acesta nu le-ar fi putut ierta cruzimea față de fiul lui favorit. Împietrindu-şi inimile la rugămințile fratelui lor, ei l-au dat pe mâna negustorilor păgâni. Caravana s-a așternut la drum şi, curând, s-a pierdut în zare…

Din mersul caravanei spre sud, spre frontierele Canaanului, băiatul putea observa în depărtare dealurile printre care erau întinse corturile tatălui lui. Cu amărăciune, el plângea, cu gândul la tatăl lui iubitor, rămas acum singur şi trist… Cu inima tremurândă, Iosif privea în viitor. Ce schimbare de situație! De la fiul iubit, la sclavul disprețuit şi neajutorat!

Dar, în providența lui Dumnezeu, chiar și această experiență avea să fie o binecuvântare pentru Iosif. El a învățat în câteva ore ceea ce, altfel, ani de zile nu ar fi învățat. Tatăl său, în afecțiunea lui puternică, îi făcuse rău prin părtinire şi indulgență… Fuseseră încurajate greșeli care acum se cereau corectate, căci Iosif devenea plin de sine şi pretențios…

Apoi gândurile i s-au îndreptat către Dumnezeul tatălui lui… Lui Iosif i se spusese despre făgăduințele făcute de Dumnezeu lui Iacov şi despre împlinirea lor… Sufletul lui a fost mișcat de înalta hotărâre de a se dovedi loial lui Dumnezeu, de a acționa în orice împrejurări ca un supus al Împărăției cerurilor. Era hotărât să-I slujească lui Dumnezeu cu o inimă neîmpărțită, să înfrunte încercările cu tărie și să-şi împlinească orice datorie cu credință. Experiența unei singure zile fusese punctul de cotitură din viața lui Iosif. Teribila nenorocire adusă de ea îl transformase dintr-un copil favorit într-un bărbat calculat, curajos și stăpân pe sine. (Patriarhi și Profeți, pag. 205-208)