„Cum ai căzut din cer, Luceafăr strălucitor, fiu al zorilor! Cum ai fost doborât la pământ, tu, biruitorul neamurilor!”

Isaia 14:12

Respingând cu dispreț argumentele și rugămințile îngerilor loiali, el [Satana] i-a declarat sclavi înșelați… El avea să nu recunoască niciodată supremația lui Hristos, fiind hotărât să reclame pentru sine slava ce trebuia dată Acestuia și să preia comanda tuturor celor ce l-ar fi urmat, promițându-le o guvernare nouă și mai bună, sub care s-ar fi bucurat de libertate. Astfel, nenumărați îngeri și-au făcut un țel din a-l accepta drept conducătorul lor… 

Îngerii loiali continuau să-i îndemne, pe el și pe simpatizanții lui, să se supună lui Dumnezeu, punându-le înainte inevitabilul rezultat al refuzului – Cel care-i crease putea să-i lase fără putere și, cu siguranță, să le pedepsească îndrăzneala de a se revolta… 

Mulți erau dispuși să urmeze acest sfat, să se pocăiască pentru lipsa de dragoste și să caute să fie din nou primiți în favorurile Tatălui și ale Fiului. Dar Satana avea pregătită o altă înșelătorie. Puternicul rebel susținea acum că îngerii uniți cu el merseseră prea departe pentru a se mai putea întoarce și că el cunoștea legea divină și știa că Dumnezeu nu-i va ierta. Astfel, el spunea că singura șansă care le rămânea era să-și fructifice libertatea și să obțină prin forță drepturile care nu le fuseseră acordate de bunăvoie. 

În ceea ce-l privea pe Satana, era adevărat că mersese prea departe pentru a se întoarce. Dar nu la fel era și cu aceia orbiți de amăgirile lui… Numai că mândria, dragostea pentru conducătorul lor și dorința după o libertate nerestrictivă erau lăsate să-i influențeze și, în final, pledoariile dragostei divine și ale harului au fost respinse… 

Dumnezeu putea să facă uz numai de mijloace potrivite cu adevărul și dreptatea. Satana putea folosi ceea ce Dumnezeu nu putea – exagerări și minciună… Dumnezeu i-a îngăduit să demonstreze natura pretențiilor lui, pentru a arăta efectul schimbărilor propuse în legea divină. Propria lucrare trebuia să-l condamne. Satana susținuse de la început că el nu era un rebel și întregul univers trebuia să-l vadă demascat. Chiar și atunci când a fost aruncat din cer, Infinita Înțelepciune nu I-a distrus pe Satana. Întrucât numai slujirea din dragoste poate fi acceptată de Dumnezeu, supunerea creaturilor Sale trebuie să fie bazată pe convingerea de dreptatea și bunăvoința Lui.(Patriarhi și profeți, pag. 23-26).