„Ia aminte spre Mine, poporul Meu, pleacă urechea spre Mine, neamul Meu! Căci din Mine va ieși Legea și voi pune Legea Mea lumină popoarelor.”

Isaia 51:4

Dumnezeu păstrase nefolosite armele cu care ar fi curățit pământul în acea vreme. Dar acum, torente de apă au început să iasă din adâncurile pământului și, pe măsură ce veneau mai puternice, ridicau stânci și scoteau din rădăcini copaci. Nu credeți că erau unii oameni care ar fi fost bucuroși să-și găsească adăpost în corabie, la acea oră? Câțiva stăteau lângă arcă și se rugau să fie lăsați să intre, dar era prea târziu. Atunci au început să-și ia familiile și să urce în cele mai înalte locuri ale ținutului și s-au luptat pentru a se refugia acolo. S-au urcat în cei mai înalți copaci, gândind că găsesc scăpare acolo, dar aceștia aveau să fie scoși din rădăcini, iar ei îngropați sub apele pământului.

Astfel, longevivii acelei generații au pierit în potop și chiar și animalele au pierit, exceptându-le pe cele din arcă. Hristos a spus: „Cum a fost în zilele lui Noe, așa va fi la venirea Fiului omului. Căci, așa cum era în zilele dinainte de potop, când mâncau și beau, se însurau și se măritau, până în ziua când a intrat Noe în corabie și n-au știut nimic până când a venit potopul și i-a luat pe toți, tot așa va fi la venirea Fiului omului”.

Legea lui Dumnezeu a fost pentru prima dată călcată de Satana în cer. El a întreținut conflictul cu această lege până în ziua de azi și îl va întreține până la încheierea timpului. Testul acesta, pus înaintea oamenilor din veacurile trecute, va fi pus și înaintea oamenilor din veacul nostru. Vor recunoaște oamenii conducerea universală de către Dumnezeu și vor onora acest guvernământ? Le-a dat oamenilor din lumea de demult vreo bună cale călcarea în picioare a Legii lui Iehova? Le-a fost lor mai bine fără Legea Creatorului lor? Le va aduce ceva bun bărbaților și femeilor din acest veac neascultarea de Legea sfântă a lui Dumnezeu? Exact aceleași crime care au fost văzute în urma călcării legii de către lumea antediluviană vor fi observate și la locuitorii pământului din această generație. Drepturile, proprietățile și chiar viața omului nu erau respectate atunci. Gândurile și închipuirile inimii erau întotdeauna rele. Ei se închinau la orice și la oricine, numai la Dumnezeu nu. La fel este și în acest veac al minciunii; necredincioșia și idolatria predomină într-o măsură alarmantă. (Manuscris 86, 1886)