„Ochiul este lumina trupului. Dacă ochiul tău este sănătos, tot trupul tău va fi plin de lumină.”
Matei 6:22
Ochiul tău, este spus, nu ochiul altuia. Bogata experiență, care este un privilegiu de a o avea, o pierdem atunci când acceptăm ca altcineva să vadă pentru noi și să ne conducă în umblarea spirituală ca pe niște orbi. Trebuie să avem privirea numai la slava lui Dumnezeu și un scop unic și persistent, în părăsirea eului și a părerilor altora, fără să ne întrebăm: „Dacă voi face așa, am să-mi sporesc avuția sau am să mi-o scad?”
Simplitatea trebuie să fie nutrită de cei care caută înțelepciunea lui Dumnezeu. Atunci, piciorul lor nu va aluneca. Cărarea celui drept este ca lumina strălucitoare, care crește până la miezul zilei, dar cărarea celor răi este ca întunericul și ei nu știu de ce se vor împiedica…
Cineva care-L iubește cu adevărat pe Dumnezeu își teme de El, căutând numai să facă voia Lui; își va pune mintea, inima, sufletul și puterea în slujba Tatălui din cer. Așa a fost cu Enoh. El a umblat cu Dumnezeu. Mintea lui nu era întinată de nici o vedere necurată. Cei hotărâți să facă voia lui Dumnezeu, și nu a lor, trebuie să-I slujească și să fie plăcuți Lui în toate. Atunci caracterul le va fi armonios și bine echilibrat, consecvent, recunoscător și deschis.
„Dar dacă ochiul tău este rău”, dacă ai în vedere scopuri egoiste și lucrezi numai pentru așa ceva, întregul tău caracter va fi alterat și trupul, în întregime, îți e plin întuneric. Asemenea oameni nu privesc la Isus. Ei nu se uită la caracterul Lui și nu sunt schimbați după chipul Lui. Chipul lor spiritual este vicios, iar calea de la pământ la cer este întunecată de umbra satanică a iadului. Astfel, Satana se bucură să aibă stăpânire pe caracterul omului, pentru că îl poate conduce obște spre ruină.
„Așa că, dacă lumina care este în tine este întuneric, cât de mare trebuie să fie întunericul acesta!” Conștiința este o facultate variabilă și, dacă oamenii lasă ca ea să fie pervertită, nu-I pot sluji corect lui Dumnezeu. Ținta vieții lor arată lumea dacă sunt creștini sau împotriva lui Dumnezeu. În toate, viața lor este un eșec. Ea este duplicitară și toate facultățile ei sunt prost direcționate. Mărturisirea de credință poate fi bună, dar credința lor este pervertită și lucrul acesta se dovedit de faptele lor, care îi conduc greșit și pe alții. „Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni. Căci sau va urî pe unul și va iubi pe celălalt, sau va ținea la unul și va nesocoti pe celălalt. Nu puteți sluji lui Dumnezeu și lui Mamona.” (Scrisoarea 128, 1897; publicat în Manuscript Releases, vol. 13, pag. 154–155)
