„Domnul a înălțat tot mai mult pe Solomon, sub ochii întregului Israel, şi i-a făcut domnia mai strălucită decât a fost a oricărui împărat al lui Israel, înaintea lui.”
1 Cronici 29:25
Solomon, care odată, la sfințirea templului, însărcinase solemn poporul să aibă o inimă desăvârşită în Domnul, a ales apoi propria cale şi, în inima lui, s-a depărtat de Dumnezeu. El ar fi putut să se lege de Dumnezeu şi ar fi primit din ce în ce mai multă cunoaştere a Lui, dar a trădat ceea ce-i fusese încredințat de Domnul, rătăcind din ce în ce mai departe de El…
Privind această secvență, vedem ce devin oamenii atunci când se depărtează de Dumnezeu. Un pas greşit pregăteşte calea pentru al doilea şi al treilea, fiecare dintre aceştia fiind mai uşor de făcut decât preceden- tul. Să fim atenți la primejduirea sufletului prin depărtarea de principiile integrității. Nu este siguranță atunci când tratăm necorespunzător străjerii divini numiți pace şi neprihănire.
A greşit Dumnezeu că l-a pus pe Solomon în poziția unei aşa de mari răspunderi? Nicidecum! El îl pregătise pentru purtarea acestor poveri şi i-a promis har şi putere, cu condiția ascultării. „Atunci vei propăși”, i-а pe spus David lui Solomon, „dacă vei căuta să împlineşti legile şi poruncile care le-a dat lui Moise Domnul, pentru Israel. Întăreşte-te şi îmbărbătează-te, nu te teme şi nu te spăimânta.” Domnul îi pune pe oameni în locuri de răspundere nu pentru a acționa potrivit principiile voinței lor, ci potrivit voinței Lui. Atâta vreme cât ei păstrează principiile Lui curate de guvernare, El îi va binecuvânta și întări, recunoscându-i ca instrumente ale Lui. Dumnezeu nu uită niciodată pe cel care este corect în principii.
Să nu de uite cei aflați în poziți de răspundere că ne apropiem de primejdiile zilelor pe urmă. Întreaga lume este trecută în revistă înaintea lui Dumnezeu… Nimeni să nu facă din fiinţele mărginite şi supuse greşelii ghidul lor. Dumnezeu este Cel care Se află dincolo de muritori, Cel de la care toți primesc înțelepciunea şi ştiința care-i fac capabili de orice lucru bun. Iar Dumnezeu este doritor să ajute pe fiecare, imparțial.
Să fie atenți asupra cărora Domnul revarsă daruri bogate, ca nu cumva mândria și aceia autosuficiența să-i controleze. Persoana care exercită o mare influenţă și pe care oamenii sunt dispuși să o urmeze trebuie constant să fie ținta rugăciunilor şi sfaturilor celorlalți lucrători. Aceştia să roage ca acea persoană să fie păzită de mândrie şi înălțare de sine. (Manuscris 164, 1902)
