În pustie, când toate mijloacele de susținere a vieții se terminaseră, Dumnezeu a trimis poporului Său mană din cer constant şi în cantitate suficientă. Aceasta trebuia să-i învețe că, atunci când aveau încredere în Dumnezeu şi umblau în căile Lui, El nu avea să-i uite.

El susținea că Legea lui Dumnezeu era împotriva inteligențelor cereşti şi disputa dintre el şi Hristos a fost pornită în cer şi continuată pe pământ până în ziua de azi. Confruntarea dintre Hristos şi Satana a fost urmărită nu numai de inteligențele cereşti, ci şi de toate lumile pe care Le-a creat.

Satana credea că toată puterea acestei planete căzute se afla în posesia lui, dar când Hristos a venit să-Si măsoare puterea cu prințul întunericului, Satana L-a întâlnit pe Cel care era capabil să reziste ispitirilor lui. Cuvintele Lui sunt: ,,... stăpânitorul lumii acesteia... n-are nimic în Mine”

Noi trebuie să intrăm în cer aici jos, altfel nu vom intra niciodată sus. Chiar aici, pe pământul acesta, trebuie să începem să trăim viața lui Hristos şi atunci pământul vă va fi cer şi va fi cer şi pentru cei cu care ați venit în contact. Atunci veți dori să-i ajutați pe alții, să-i ridicați pe сei disperați.

Fiind părtaşi de natură divină, noi putem rămâne puri, sfinți şi nepătați. Dumnezeirea n-a fost schimbată în umanitate, iar omenirea n-a fost zeificată prin împletirea celor două naturi. Hristos n-a avut aceeaşi necredincioșie plină de păcat, coruptă și decăzută, pe care o avem noi.

Hristos a învins vicleanul duşman, arătându-ne cum putem birui şi noi. El ne-a lăsat un exemplu de respingere a lui Satana cu Scriptura. Isus ar fi putut recurge la puterea Lui divină şi ar fi putut folosi cuvintele Lui, dar atunci exemplul Lui nu ne-ar fi fost de folos.

Văd o atracție inegalabilă, în Isus. Eu nu vorbesc niciodată despre vreo încercare pe care să nu o pot suporta sau despre vreun sacrificiu de sine pe care să nu-l pot face. Îl văd pe Cel care a murit pentru mine şi moartea Lui nu va fi în van, în ceea ce mă priveşte.

Legea lui Dumnezeu ne cere să ne iubim unul pe altul aşa cum ne iubim pe noi înşine. Atunci, fiecare capacitate şi activitate a minții trebuie să fie dedicată scopului de a face cât mai mult bine posibil... Ce plăcere pentru Dătătorul nostru să păstreze în noi darurile cereşti ale sufletului.

Isus Hristos a ieşit biruitor din pustia ispitirii. Când Se afla pe malurile Iordanului, El S-a rugat aşa cum cerul nu mai auzise până atunci. Rugăciunea Lui a străpuns întunericul din jur şi a ajuns în înălțimile cerului. Cerurile erau deschise și Duhul Sfânt, sub formă de porumbel strălucitor.

Natura divină combinată cu cea umană Îl făcea pasibil de a ceda ispitirilor lui Satana. De aceea, încercarea lui Hristos a fost mult mai mare decât cea a lui Adam și a Evei, deoarece El purta natura noastră păcătoasă, dar necoruptă, care avea să rămână necoruptă.