Ei L-au făcut pe Împăratul slavei să apară într-o cât mai ridicolă lumină posibilă. L-au îmbrăcat cu o haină veche împărătească purpurie, care-i servise vreunui rege în trecut, punându-I în mână o trestie uscată şi pe capul divin o cunună de spini nemiloși, care pătrundeau în tâmplele sfinte.

Poporul iudeu Îl adusese pentru condamnare, pe îndelung aşteptatul Mesia, la reprezentantul puterii față de care ei înşişi erau robi. Ei căutau să obțină condamnarea Prințului vieții – şi singurul care-i putea elibera din sclavia lui Satana, vrăjmașul Adevărului.

Caiafa era unul dintre cei care trebuia să fie în serviciu acum, când tipurile şi umbrele întâlneau realitatea pe care o prefigurau, când adevăratul Mare Preot urma să intre în slujbă... Oameni de tot felul, având caractere corupte sau neprihănite, vor sta pe propriile poziții.

Ce puternică era dorința naturii omeneşti a lui Hristos de a scăpa de dezaprobarea unui Dumnezeu ofensat! Cât de mult tânjea sufletul Lui după izbăvire este arătat în cuvintele suferinței Sale: „Tată, dacă este cu putință, depărtează de la Mine paharul acesta!

În cer era linişte; nici o harfă nu cânta. Oştirile cerului Îl vedeau pe Domnul lor înconjurat de legiuni ale forțelor satanice. Natura Lui umană era încovoiată de o misterioasă spaimă înfiorătoare... Întărit de îngerul trimis din cer, Isus Se ridică cu sudoare și sânge din agonie

Aici, paharul cel tainic a tremurat în mâna Lui. Aici, destinul unei lumi pierdute stătea în cumpănă. Avea El să-Şi şteargă picăturile de sânge de pe frunte şi să smulgă din inima Lui vina unei lumi ce pierea, care-L punea pe El, complet nevinovat, sub pedeapsa unei legi drepte?

Acest biet suflet independent, detaşat de spiritul și viața lui Hristos, era în mare dificultate. El era veşnic sub acuzație, pentru că lecțiile lui Hristos îl ținteau întotdeauna. Cu toate acestea, el nu se transforma într-o mlădiţă roditoare, prin legătura cu Adevărata Viță.

Deşi Isus îl cunoştea pe Iuda chiar de la început, i-a spălat picioarele. Trădătorul avea privilegiul să fie părtaş cu Isus la ceremonial... Lui i se oferise pâinea vieții şi apa mântuirii. Lui îi fusese adresată lecția Mântuitorului. Dar Iuda a refuzat să beneficieze de ele.

Şi o schimbare de sentimente a fost adusă. Privind la ucenici, Isus putea spune: „Sunteți curați”. Acum exista unire în inimi şi dragoste unul pentru altul. Ucenicii deveniseră umili şi gata de a fi învățați. Exceptându-l pe Iuda, fiecare dintre ei era acum gata să cedeze altuia locul

Iuda a fost primul căruia Isus i-a spălat picioarele. El încheiase deja înțelegerea de a-L da pe Isus în mâna preoților şi a cărturarilor. Hristos îi cunoştea secretul, dar nu l-a făcut public. El flămânzea după sufletul ucenicului. Inima lui Isus striga: ,,Cum aş putea să te las?”