El cunoaște slăbiciunea mea și își amintește că sunt făcut din țărână (Psalmii 103:14). De aceea, ca Mare Preot, El îmi oferă, prin Duhul Său, harul și puterea necesare pentru a răspunde nevoii mele. El mă invită să mă apropii cu încredere de tronul harului.

Lupta pe care trebuie să o duc este „lupta cea bună a credinței”, dar armele acestui război nu sunt firești. Nu mă încred în mine însumi și, prin urmare, nu am încredere în propria mea putere de a birui răul. Îl aud pe El spunându-mi: „Harul Meu îți este de ajuns, căci puterea Mea este făcută desăvârșită în slăbiciune” (2 Corinteni 12:9).

O adevărată trăire a unei credințe biblice acoperă întreaga arie. Prin acel fel de credință care-L crede pe Dumnezeu pe cuvânt și acționează în conformitate cu cuvântul Său, eu intru în posesia deplină a „neprihănirii care este de la Dumnezeu prin credință”.

Singura mea teamă este să nu-mi pierd părtășia personală cu El, deoarece știu că, atâta timp cât aceasta este menținută pe deplin, El va avea grijă de restul. El va lucra în mine „și voința și înfăptuirea” (Filipeni 2:13), dacă spun din adâncul inimii mele: „Facă-se voia Ta” (Matei 6:10).