Numai în Cuvântul lui Dumnezeu descoperim puterea care a pus temeliile pământului și a întins cerurile. Numai aici găsim o relatare veridică.

Dumnezeu n-a exclus posibilitatea îndoielii. Credința noastră trebuie să se întemeieze pe dovezi și nu pe demonstrații.

Când Hristos mijlocește în favoarea noastră, Tatăl deschide comorile harului Său pentru ca noi să ni le putem însuși, să ne bucurăm de ele.

La crearea pământului, Dumnezeu nu a rămas dator materiei preexistente. «El a zis și s-a făcut; a poruncit și a luat ființă.» (Psalmii 33:9).

Dumnezeu nu Se poartă cu noi așa cum se poartă oamenii muritori unii cu alții. Gândurile Sale sunt gânduri de milă, de iubire și cu simțire.

«Eu și Tatăl una suntem», declara Hristos. Nimeni nu cunoaște deplin pe Fiul, afară de Tatăl; niciun om nu cunoaște pe Tatăl, decât Fiul.

Descoperirea pe care a dat-o Dumnezeu în Cuvântul Său despre Sine Însuși este pentru studiul nostru. Aceasta poate fi cercetată pentru noi.

Suntem aici pentru a deveni ca Dumnezeu în caracter și, printr-o viață de slujire, să-L descoperim lumii, pentru a fi co-lucrători cu EL,

Aceste viziuni ale slavei viitoare, scene descrise de mâna lui Dumnezeu, să fie scumpe bisericii Sale de astăzi.

Cerul și pământul se vor uni în laude, când în «fiecare Sabat» (Isaia 66, 23) neamurile celor mântuiți se vor pleca în fericită adorare înaintea lui Dumnezeu și a Mielului.