Am văzut că întregul cer este interesat de mântuirea noastră; iar noi să fim indiferenți? Să fim noi nepăsători, ca și când ar fi un lucru de mică însemnătate dacă suntem sau nu mântuiți?

Evanghelia trebuie să fie dusă mai departe printr-o luptă înverșunată în mijlocul împotrivirii, primejdiilor, pagubelor și suferințelor.

Ceea ce ne trebuie este iubirea lui Hristos în inimă. Când eul este cufundat în Hristos, adevărata iubire răsare în chip spontan.

Noi ne aflăm aici cu un scop. Dumnezeu ne-a dat planul Său pentru viețile noastre și El dorește ca noi să atingem standardul cel mai înalt de dezvoltare.

Și, după cum darul lui Dumnezeu către om a fost fără plată, dragostea Sa infinită, tot astfel pretențiile Sale asupra încrederii și supunerii noastre, asupra întregii inimi și a tezaurului afecțiunii noastre, sunt infinite.

Planul pentru răscumpărarea noastră n-a fost un gând venit ulterior, un plan formulat după căderea lui Adam. A fost o descoperire a «tainei care a fost ținută ascunsă timp de veacuri.»