„Poporul, văzând că Moise zăbovește să se pogoare de pe munte, s-a strâns în jurul lui Aaron, și i-a zis: ‘Haide! fă-ne un dumnezeu care să meargă înaintea noastră; căci Moise, omul acela care ne-a scos din țara Egiptului, nu știm ce s-a făcut’.”
Exodul 32:1
Orice om are libertatea de a alege şi de a lua poziție alături de răzvrătire sau de partea acelora care sunt alături de Dumnezeu şi de adevăr, a acelora care au lucrat cu seriozitate, cu credincioșie şi fără urmă de egoism în această măreață cauză, îndurând necazuri, ocară, luptând cu curaj în bătăliile Domnului.
Răzvrătirea înrădăcinată este incurabilă. Originea ei se află în ceruri, în îngerul care era primul în rang după Isus Hristos. Acest înger înălțat a avut simpatizanți care i s-au alăturat în revolta sa. El, Satana, marele rebel, a fost aruncat din ceruri şi toți simpatizanții săi răzvrătiți i-au împărtășit soarta.
De atunci, lucrarea sa specială a fost aceea de a incita la revoltă pe toți aceia pe care-i poate controla.
Îngerul a spus: „Răzvrătirea va creste în intensitate, pe măsură ce ne apropiem de sfârșitul lucrării mesajului celui de-al treilea înger. Să nu vă mire şi nici să nu vă descurajeze aceasta. Cel care l-a învins pe conducătorul rebelilor stă la cârma marii Sale lucrări. Deși Satana poate să jubileze şi să pară că, pentru un timp, triumfă, Căpetenia Biruitoare are ochii ațintiți asupra lui, nepermițându-i să depășească anumite limite. I s-a dat voie să aibă putere pentru un timp, pentru ca iubirea din inimă să fie arătată, credința să fie probată, pentru ca cei nelegiuiți să-şi definească poziția și să fie depășiți de cei cu inima curată. Răzvrătiții vor fi eliminați dintre cei loiali și statornici la timpul cuvenit, pentru că adevărul şi-a făcut lucrarea.”
Mi s-a arătat apoi către orice copil al lui Israel. Răzvrătirea a fost ceva obișnuit în mijlocul vechiului Israel. Moise a lipsit din mijlocul lor doar patruzeci de zile, dar acest timp a fost suficient pentru ca să apară una dintre cele mai mari apostazii, după ce Dumnezeu le făcuse favoruri speciale și după ce abia auziseră vocea Sa pe muntele Sinai.
Într-o măreție impunătoare, El a rostit Cele Zece Porunci în auzul poporului, fapt ce i-a înspăimântat pe oameni peste măsură, făcându-i să tremure şi să-i ceară lui Moise ca marele Iehova să nu le mai vorbească, ci ca el să primească aceste cuvinte, pe care să li le spună apoi. Ei au turnat un vițel şi s-au abătut de la Dumnezeu, căzând în cea mai josnică idolatrie, închinându-se lucrării propriilor mâini. (Manuscris 1, 1865)
