„Nu sunt oare toți duhuri slujitoare trimise să îndeplinească o slujbă pentru cei ce vor moșteni mântuirea?”

Evrei 1:14

Singurul plan prin care putea fi asigurată mântuirea omenirii implica tot cerul în sacrificiul lui infinit. Îngerii nu se puteau bucura când Hristos le-a desfășurat planul răscumpărării, pentru că vedeau că salvarea rasei umane trebuia să-L coste pe Comandantul lor o suferință inexprimabilă. Îngrijorați și uimiți, ei Îl ascultau vorbindu-le despre cum va trebui să coboare din neprihănirea, pacea, bucuria și slava vieții veșnice din cer, pentru a veni în contact cu degradarea pământului, pentru a suferi tristețea, rușinea și moartea.

El avea de stat între păcătos și pedeapsa păcatului. Cu toate acestea, puțini urmau să-L accepte ca Fiu al lui Dumnezeu. El Își părăsea înalta poziție de Maiestate a cerului, venind pe pământ și umilindu-Se ca un om și, prin proprie experiența, cunoscând necazurile și ispitele pe care le aveau de îndurat oamenii. Toate acestea erau necesare pentru ca El să-i poată ajuta pe cei ce aveau să fie ispitiți.

Când misiunea Lui ca învățător urma să se încheie, El trebuia lăsat în mâna celor răi și supus oricărei insulte și torturi pe care le-o putea inspira Satana. Isus trebuia să moară de cea mai cruntă moarte, ridicat între pământ și cer, ca un păcătos vinovat, petrecând lungi ore de agonie atât de grozavă încât îngerii n-au putut-o privi, acoperindu-și fețele. El a trebuit să îndure tortura sufletului și ascunderea feței Tatălui, în vreme ce vina păcătuirii – povara păcatelor întregii lumi – era asupra Lui.

Îngerii s-au prosternat la picioarele Conducătorului lor și s-au oferit să fie ei jertfă pentru oamenii pierduți. Dar viața unui înger nu putea plăti datoria; numai Acela care-i crease pe oameni putea să-i răscumpere. Și îngerii aveau însă un rol în planul răscumpărării. Hristos urma să fie făcut „cu puțin mai prejos decât îngerii, pentru a suferi moartea”. Luând natura umană asupra Lui, puterea Lui nu era egală cu a lor și îngerii trebuia să-I slujească, să-L întărească și să-I calmeze suferințele. Ei urmau, de asemenea, să fie duhuri slujitoare, trimise în serviciul celor care aveau să devină moștenitori ai mântuirii, veghind pe supușii harului împotriva puterii îngerilor răi și împotriva întunericului permanent aruncat asupra lor de Satana. (…) Hristos i-a asigurat pe îngeri că, prin moartea Lui, avea să-i răscumpere pe mulți și să-l distrugă pe acela care avea puterea morții. (Patriarhi și Profeți, pag. 51-52)