„Deci, dacă voi, care sunteți răi, știți să dați daruri bune copiilor voștri, cu cât mai mult Tatăl vostru cel din ceruri va da Duhul Sfânt celor ce I-L cer!”
Luca 11:13
Avem garanția că cel mai mare dar care ne-a putut fi dat nu ne va fi retras. Hristos spune: „dacă voi, care sunteți răi, știți să dați daruri bune copiilor voștri, cu cât mai mult Tatăl vostru cel din ceruri va da Duhul Sfânt celor ce I-L cer!”. Numai să cereți cu credință, fără pic de îndoială. Necredința este aceea care face ca atât de mulți membri din biserica noastră să fie slabi. Isus i-a spus Martei, la mormântul lui Lazăr: „…dacă vei crede, vei vedea slava lui Dumnezeu”.
Este cea mai mare binecuvântare ce poate fi revărsată peste copiii credincioși ai lui Dumnezeu. Dar mulți nu au virtutea unei credințe vii. Ei cred că au credință, dar nu este vorba decât de un gând sau o acțiune de moment. Ei nu perseverează bătând la ușă și cerând de la Domnul. Nu un gând fugitiv este ceea ce trebuie să avem pentru Dumnezeu. Rugăciunile noastre trebuie să fie insistente și consecvente, ca acelea ale mamei care în nevoie, era cerut pâine la miezul nopții. Cu cât ceri mai mult, cu atât mai solidă îți va fi unirea spirituală cu Divinitatea și poți ajunge să primești binecuvântări sporite, pentru că ai o credință sporită.
Când ai încredere în Tatăl ceresc pentru ajutorul de care ai nevoie, El nu te lasă. Dumnezeu are un cer plin de binecuvântări, pe care vrea să le reverse peste cei care doresc cu adevărat ajutorul pe care numai El îl poate da. Privind cu credință la Isus, cerând de la El și știind că orice cuvânt rostit va fi verificat, așa a umblat Enoh cu Dumnezeu. El s-a ținut aproape de Dumnezeu, ascultând fiecare cuvânt al Lui, iar raportul străbate vremea până la noi: „Enoh a umblat cu Dumnezeu”. Iată o minunată viață consecventă. Hristos a fost Tovarășul lui Enoh și Dumnezeu i-a fost aproape.
Enoh a profețit referitor la vremea sfârșitului. El spunea: „Iată că a venit Domnul cu zecile de mii de sfinți ai Săi, ca să facă o judecată împotriva tuturor și să încredințeze pe toți cei nelegiuiți de toate faptele nelegiuite, pe care le-au făcut în chip nelegiuit, și de toate cuvintele de ocară, pe care le-au rostit împotriva Lui acești păcătoși nelegiuiți.” (Manuscris 111, 1898)
