Scepticismul nu putea nega existența Edenului, care era vizibil pentru toți, cu intrarea păzită de îngerii supraveghetori. Ordinea creațiunii, grădina, istoria celor doi pomi din ea, de care era atât de strâns legat destinul uman, erau indiscutabile. Iar existența suprema autoritate a Lui.

Închinătorii lui Cain desconsiderau jertfele reprezentând pe Mielul lui Dumnezeu, care avea să șteargă păcatele lumii. Vedem aici două categorii de oameni într-un veac de degenerare. Legea lui Dumnezeu era călcată în picioare de închinătorii idolatri ai lui Cain, care se închinau creaturii, nu Lui.

El [Adam] a fost martor la răspândirea largă a stricăciunii, care avea să ducă, în final, la distrugerea lumii printr-un potop; și, deși sentința de moarte pronunțată asupra lui de Cel care-l crease părea, inițial, teribilă, după vederea timp de aproape o mie de ani a consecințelor păcatului.

Cain și Abel ne sunt prezentați în Biblie pentru a ne înfățișa două clase de oameni. Abel a fost credincios lui Dumnezeu și a fost apreciat de El. Cain a fost nelegiuit, dorind ca ideile lui să aibă întâietate. Abel a protestat împotriva acestui principiu, ca fiind nedrept.

Cain a fost foarte mânios atunci când Dumnezeu a primit jertfa lui Abel și n-a dat niciun semn că ar recunoaște jertfa adusă de el, pentru că aceasta omitea simbolizarea Răscumpărătorului lumii. Dar Domnul n-a renunțat la calea Lui.

Cain a fost acela care, inspirat de Satana și plin de mânie, a folosit forța. Furios pe faptul că nu putea să-l oblige pe Abel la nesupunere față de Dumnezeu și că Dumnezeu primise jertfa lui Abel, și nu pe a lui, Cain nu L-a recunoscut pe Mântuitor, Cain și-a omorât fratele.

O limbă era vorbită pretutindeni și era recunoscută ca limbă literară. Iudeii răspândiți în toate țările erau adunați la Ierusalim pentru sărbătorile anuale, pentru ca, întorcându-se acolo unde locuiau, să poată spune lumii întregi vestea venirii lui Mesia...

Satana a fost permanent la lucru pentru a pune în umbră adevărurile vitale esențiale bunăstării familiei umane, făcând neclară și neimportantă ascultarea cuvenită poruncilor lui Dumnezeu. Dar oamenii căzuți trebuie să se întoarcă la ascultarea de Dumnezeu și să umble cu El, ca Enoh.

Raportul vieții Lui este dat întregii omeniri, pentru ca nimeni să nu aibă vreo îndoială în ceea ce privește puterea harului lui Dumnezeu. Pentru orice suflet care se străduiește spre perfecțiunea unui caracter creștin, această lume devine un câmp de luptă pe care se dă bătălia între bine și rău.

Ei urmau, de asemenea, să fie duhuri slujitoare, trimise în serviciul celor care aveau să devină moștenitori ai mântuirii, veghind pe supușii harului împotriva puterii îngerilor răi și împotriva întunericului permanent aruncat asupra lor de Satana.