El [Adam] a fost martor la răspândirea largă a stricăciunii, care avea să ducă, în final, la distrugerea lumii printr-un potop; și, deși sentința de moarte pronunțată asupra lui de Cel care-l crease părea, inițial, teribilă, după vederea timp de aproape o mie de ani a consecințelor păcatului.

Cain și Abel ne sunt prezentați în Biblie pentru a ne înfățișa două clase de oameni. Abel a fost credincios lui Dumnezeu și a fost apreciat de El. Cain a fost nelegiuit, dorind ca ideile lui să aibă întâietate. Abel a protestat împotriva acestui principiu, ca fiind nedrept.

Cain a fost foarte mânios atunci când Dumnezeu a primit jertfa lui Abel și n-a dat niciun semn că ar recunoaște jertfa adusă de el, pentru că aceasta omitea simbolizarea Răscumpărătorului lumii. Dar Domnul n-a renunțat la calea Lui.

Cain a fost acela care, inspirat de Satana și plin de mânie, a folosit forța. Furios pe faptul că nu putea să-l oblige pe Abel la nesupunere față de Dumnezeu și că Dumnezeu primise jertfa lui Abel, și nu pe a lui, Cain nu L-a recunoscut pe Mântuitor, Cain și-a omorât fratele.

O limbă era vorbită pretutindeni și era recunoscută ca limbă literară. Iudeii răspândiți în toate țările erau adunați la Ierusalim pentru sărbătorile anuale, pentru ca, întorcându-se acolo unde locuiau, să poată spune lumii întregi vestea venirii lui Mesia...

Satana a fost permanent la lucru pentru a pune în umbră adevărurile vitale esențiale bunăstării familiei umane, făcând neclară și neimportantă ascultarea cuvenită poruncilor lui Dumnezeu. Dar oamenii căzuți trebuie să se întoarcă la ascultarea de Dumnezeu și să umble cu El, ca Enoh.

Raportul vieții Lui este dat întregii omeniri, pentru ca nimeni să nu aibă vreo îndoială în ceea ce privește puterea harului lui Dumnezeu. Pentru orice suflet care se străduiește spre perfecțiunea unui caracter creștin, această lume devine un câmp de luptă pe care se dă bătălia între bine și rău.

Ei urmau, de asemenea, să fie duhuri slujitoare, trimise în serviciul celor care aveau să devină moștenitori ai mântuirii, veghind pe supușii harului împotriva puterii îngerilor răi și împotriva întunericului permanent aruncat asupra lor de Satana.

Dar Hristos, după ce i-a răscumpărat de sub condamnarea legii, le putea acorda putere divină, care să se alăture efortului omenesc. Astfel, prin pocăință față de Dumnezeu și credință în Hristos, copiii căzuți ai lui Adam puteau din nou să devină „fii ai lui Dumnezeu.

Răutatea lui Satana a atins apogeul la crucificarea Domnului Slavei și ne putem aștepta, în zilele noastre, ca inimile oamenilor să fie deschise față de minciunile și relele interpretări ale celor ce iubesc lucrarea satanică. Există o înțelepciune de jos, a lui Satana.