Principiile Domnului nu sunt de acest gen. Tot ce înseamnă putere constrângătoare se află în guvernarea lui Satana. Dumnezeu n-ar încuraja nici cea mai slabă sugestie ca vreo ființă umană să domine altă ființă umană, provocându-i suferințe de ordin psihic sau fizic. Este invenția lui Satana.

În ceea ce-l privea pe Satana, era adevărat că mersese prea departe pentru a se întoarce. Dar nu la fel era și cu aceia orbiți de amăgirile lui... Numai că mândria, dragostea pentru conducătorul lor și dorința după o libertate nerestrictivă erau lăsate să-i influențeze și, în final ...

Păcatul lui Lucifer este inexplicabil. El a fost neascultător față de Dumnezeu și cârtirea lui a stârnit simpatie printre oștirile cerești, mulți îngeri luând aceeași poziție. Dar cum a rupt Dumnezeu forța acestor acuzații?

Despre Satana, Hristos a declarat că „nu stă în adevăr". Cândva, el se afla în comuniune cu Dumnezeu, cu Isus Hristos și cu îngerii sfinți, fiind foarte onorat în cer și reflectând lumina și slava venite peste el de la Tatăl și de la Fiul,

Atâta vreme cât toate făpturile create au recunoscut supremația dragostei, a existat o perfectă armonie în universul lui Dumnezeu. Împlinirea scopului Creatorului lor era bucuria oștirilor cerești.

Satana i-a făcut pe oameni prizonierii lui și-i revendică drept supuși ai săi. Atunci când a văzut că nu există nicio ființa omenească în stare să mijlocească pentru semeni, Isus Însuși a intrat în aprigul conflict cu Satana.

Satana i-a făcut pe oameni prizonierii lui și-i revendică drept supuși ai săi. Atunci când a văzut că nu există nicio ființa omenească în stare să mijlocească pentru semeni, Isus Însuși a intrat în aprigul conflict cu Satana. Fiul întâi născut al lui Dumnezeu era singurul care-i putea elibera păcat.