Hristos fusese avertizat să nu intre în dispută verbală cu Satana și, deși l-a recunoscut de la început pe vrăjmașul disprețuitor, El a rămas în dragostea Tatălui Său și nu a stat la discuții cu ispita.

Hristos fusese și era în perfectă armonie cu Tatăl. El urma să fie încercat ca reprezentant al omenirii pentru a-l întâlni personal pe vrăjmaș, pentru a-l înfrânge pe stăpânul împărățiilor lumii.

Tot ce a plănuit mintea lui Dumnezeu, tot ce a atins mâna Lui, constituie lecții pentru învățătura noastră, cei peste care va veni sfârşitul. Lucrurile care au fost vor mai fi. Cuvintele lui Hristos, de aprobare sau dezaprobare, coboară în istoria zilelor noastre.

Privesc frecvent credincioşii care se întâlnesc în micile şi umilele lor adunări acest tablou întocmit de Dumnezeul oştirilor?... Ce imagine încurajatoare este aceea în care Domnul este prezentat aplecându-Se şi ascultând ceea ce spun martorii Lui!

În prezenţa lumilor necăzute, în prezența cerului şi a vrăjmaşului înfuriat, care a zugrăvit aceste suflete în haine pătate şi mizerie morală, cerând să fie lăsați pe mâna lui, Isus a răspuns acuzaților grele ale lui Satana aduse înaintea lui Dumnezeu zi şi noapte.

Noi avem fiecare o lucrare pe care suntem chemați să o facem, iar aceasta poate fi împlinită numai printr-un efort consacrat. Lăsăm noi ca exemplul lui Ezra să ne vorbească personal și să ne învețe cum să ne folosim știința în ale Scripturii?

Experiența lui Neemia legată de rezidirea Ierusalimului ne învață lecții care vor fi necesare poporului lui Dumnezeu tot atât de mult cât va dura istoria. Vremurile reclamă oameni ai tăriei și hotărârii de caracter. Pavel spune: „Încolo, fraților, întăriți-vă în Domnul şi în puterea tăriei Lui.

Deşi ceruse ajutorul lui Dumnezeu, Neemia nu stătea cu mâinile încrucişate, în ideea că el nu mai avea nici o grijă sau responsabilitate în cauză. Cu o admirabilă prudență și prevedere, el a purces la înfăptuirea tuturor aranjamentelor necesare asigurării succesului întreprinderii.

Bazându-se, prin credință, pe făgăduința divină, Neemia depune la piciorul tronului milei cereşti cererea ca Dumnezeu să susțină în continuare cauza poporului Său pocăit, să le refacă puterea şi să le construiască locurile pustiite.

Mulți dintre aleşii Domnului s-au dovedit nedemni. Ei s-au îndepărtat de Dumnezeu, devenind egoişti, neloiali şi lipsiți de onoare. Rolul jucat de Daniel şi prietenii lui şi de Ezra şi Neemia a fost în pronunțat contrast cu acest fapt, iar Domnul i-a binecuvântat pe bărbați, pentru fermitate.