Prin credință, asemenea lui Moise, poți sta neclintit, ca şi cum ai vedea pe Cel ce este nevăzut. Domnul dorește să ai o experiență valoroasă. El are o lucrare pentru tine. Tu poți dori un sens mai înalt al lucrurilor veșnice.

Adevărata religie se extinde asupra tuturor gândurilor, pătrunzându-ne toate sentimentele secrete, toate motivele şi intențiile şi întreaga structură a vieții. „Domnul vede” trebuie să fie cuvântul de veghe al vieții. El s-a implicat în necazurile colegilor lui de temniță.

Adevărata religie se extinde asupra tuturor gândurilor, pătrunzându-ne toate sentimentele secrete, toate motivele şi intențiile şi întreaga structură a vieții. „Domnul vede” trebuie să fie cuvântul de veghe al vieții. El s-a implicat în necazurile colegilor lui de temniță.

Teama de Dumnezeu - ce puțină există! Vor fi mulți ca aceia care au la construirea corăbiei. Ei aud adevărul şi au toate avantajele pentru a deveni oameni de demnitate morală, dar nu vor alege societatea bună, ci pe aceea coruptă. Domnul să vă ajute să nu fiți dintre aceștia.

Iosif şi-a susținut testul caracterului în condiții de ispitire, iar aurul n-a fost dijmuit de prosperitate. El a dovedit aceeaşi dependență sacră de voința lui Dumnezeu când stătea lângă tron, ca atunci când se afla în temniță. Iosif își purta religia peste tot, şi i-a fost secretul fidelității neclintite.

Iacov a rostit această profeție cu aproape o mie șapte sute de ani înainte de moartea lui Isus. Însuși Hristos a ridicat valul pentru ca Iacov, cu ochi profetic, să poată urmări istoria urmașilor lui... El a văzut un învățător minunat ridicându-Se din mijlocul seminției lui. El era Sămânța făgăduită, Şilo.

Dar, în providența lui Dumnezeu, chiar și această experiență avea să fie o binecuvântare pentru Iosif. El a învățat în câteva ore ceea ce, altfel, ani de zile nu ar fi învățat. Tatăl său, în afecțiunea lui puternică, îi făcuse rău prin părtinire şi indulgență.

Iosif a plecat, fără să bănuiască vreun pericol... dar, în loc de binețele așteptate... a fost luat şi haina i-a fost scoasă de pe el... Târându-l cu violență spre o groapă adâncă, 1-au aruncat în ea și, după ce s-au asigurat că nu există nici o cale de scăpare, l-au lăsat acolo să piară de foame.

Am citit povestirea unui nobil prinț care purta întotdeauna fotografia tatălui lui lângă inimă şi, în ocazii deosebite, când exista pericolul de a-l uita, lua fotografia şi-i spunea: ,„Nu mă lăsa să fac nimic în care să fiu mai prejos decât tine!” Dumnezeu vrea ca noi, să nu-L pierdem niciodată.

Vom obține noi putere de la Dumnezeu, câștigând biruință după biruință sau vom încerca să luptăm în puterea noastră, căzând înfrânți, în final, răpuși de eforturi zadarnice? Fie ca și noi să obținem, printr-o supunere fără rezerve lui Dumnezeu, puterea pe care trebuie să o avem.