Hristos însă nu trebuia să prezinte nici unul din semnele cerute. Făcând un miracol în folosul Lui, El ar fi dovedit că Se îndoia de Dumnezeu. Dar semnul care este mai mare decât orice minune - o neclintită bizuire pe un ,,așa zice Domnul” - a fost un semn imposibil de contestat...

Noi suntem proprietatea Domnului. El a plătit pentru răscumpărarea noastră un preț pe care cu nici un chip nu-l putem calcula.

Noi toți trebuie să fim cunoscători ai Cuvântului lui Dumnezeu, pentru că Satana denaturează și citează greșit Scriptura, iar oamenii îi urmează exemplul, prezentând doar o parte din Cuvânt.

Nu inteligența, cuvintele sau bogățiile noastre ne susțin. În acestea nu găsim siguranță. Noi stăm doar prin puterea lui Dumnezeu și prin credința în mântuire.

Orice creștin va fi pus cândva la proba care va descoperi orice punct slab al caracterului lui. Dacă ispita este respinsă, omul a câștigat biruințe prețioase

Hristos a trăit cu orice cuvânt al lui Dumnezeu și a avut succes. Dacă am lua întotdeauna această poziție, refuzând să ne jucăm cu ispita sau să stăm la discuții cu vrăjmașul, aceeași ar fi și experiența noastră.

Dacă îngerii răi au o așa putere asupra ființelor omenești, în neascultarea lor, cu cât mai multă putere au îngerii buni asupra celor care se străduiesc să fie ascultători!

După plecarea vrăjmașului, Isus a căzut la pământ extenuat. El suportase încercarea, dar acum leșina pe câmpul de luptă. Ce mână avea să fie pusă sub capul Lui?

A doua ispită a vizat mândria lui Isus… Acum, Satana credea că L-a prins pe Isus pe propriul teren. Vicleanul dușman folosește și el cuvinte ieșite din gura lui Dumnezeu, dovedind că este familiarizat cu Scripturile.

Nu fără luptă a putut Isus să-l asculte în liniște pe arhiamăgitor… Dar Fiul lui Dumnezeu nu avea de demonstrat lui Satana divinitatea Lui. El l-a întâmpinat pe ispititor cu cuvintele Scripturii.