Să fie atenți asupra cărora Domnul revarsă daruri bogate, ca nu cumva mândria și aceia autosuficiența să-i controleze. Persoana care exercită o mare influenţă și pe care oamenii sunt dispuși să o urmeze trebuie constant să fie ținta rugăciunilor şi sfaturilor celorlalți lucrători.

Solomon a pregătit calea propriei ruine atunci când a căutat meşteri din alte națiuni pentru construirea Templului. Dumnezeu fusese educatorul poporului Său, desemnând ca ei să rămână în înțelepciunea Lui și, cu talentele dăruite de El, să nu fie pe locul doi niciodată.

Tuturor celor angajați în slujba Sa, Domnul le dă înțelepciune. Cortul întâlnirii purtat în pustie, precum şi Templul din Ierusalim a trebuit construite potrivit directivelor speciale ale lui Dumnezeu. Chiar de la început, El a fost interesat de forma şi împlinirea lucrării Sale.

Primul cort al întâlnirii, făcut după instrucțiunile lui Dumnezeu, a fost, într-adevăr, binecuvântat de El. Aici, poporul se pregătea pentru a se închina într-un templu care nu era făcut de mâini omeneşti - templul din ceruri.

Pus în fața alegerii pedepsei pentru păcatul lui, David a spus: „Oh, mai bine să cădem în mâinile Domnului, căci îndurările Lui sunt nemărginite; dar să nu cad în mâinile oamenilor!” David simțea că Dumnezeu cunoaşte lupta şi suferința sufletului.

Însuşindu-şi aceste făgăduințe şi privilegii, David s-a hotărât să nu mai fie pripit la judecată şi să nu se mai descurajeze. Sufletul lui a prins curaj contemplând caracterul lui Dumnezeu descoperit în învățătura Lui, în îndurarea şi mila Lui peste măsură.

Pus în fața alegerii pedepsei pentru păcatul lui, David a spus: „Oh, mai bine să cădem în mâinile Domnului, căci îndurările Lui sunt nemărginite; dar să nu cad în mâinile oamenilor!” David simțea că Dumnezeu cunoaşte lupta şi suferința sufletului.

Trebuie să ne aducem religia la standardul biblic. Nu trebuie ajungem acolo unde să pretindem că suntem atât de înțelepți, încât putem primi sau respinge cuvintele lui Dumnezeu, după plac. Niciodată lumea nu trebuie lăsată să creadă că ea şi creştinul sunt la fel în judecată şi simțiri.

Atâta vreme cât păcătoşii se pocăiesc şi-şi regretă păcatele în fața lui Dumnezeu, înțelegând ispăşirea lui Hristos în favoarea lor şi acceptând această ispășire ca singură speranță pentru viața aceasta şi pentru viața viitoare, păcatele lor sunt iertate. Aceasta este îndreptățirea prin credință.

El s-a dovedit un om puternic nu prin faptul de a fi rezistat întotdeauna ispitei, ci prin căința sufletului şi sincerele remuşcări manifestate. El nu şi-a pierdut niciodată încrederea în Dumnezeu, Cel care a pus hotărâta mustrare în gura profetului Său. David nu l-a urât pe profet.