Când procesiunea fugarului se întâlneşte cu Tadoc şi Abiatar, împreună cu leviții, care duceau chivotul lui Dumnezeu, o clipă, David vede printre nori steaua speranței că, având cu el acest prețios simbol al prezenței divine, situația lui s-ar putea îmbunătăți substanțial...

Cei vinovați s-ar putea să încerce, aşa cum făcuse şi David, să-şi ascundă crima. Ei pot căuta să îngroape definitiv fapta rea față de vederea sau cunoştinţa oamenilor, dar ,,nici o faptă nu este ascunsă de El, ci totul este gol şi descoperit înaintea ochilor Aceluia cu care avem a face”

Cu cât sunt mai cu greutate răspunderile, cu atât mai smeriți trebuie să fie lucrătorii şi mai tăgăduitori de sine, ca să nu-şi abată încrederea de la Dumnezeu, devenind mândri şi plini de importanță. Acesta este pericolul care-i amenință pe cei aleşi special de Domnul.

Deşi pe David şi oamenii lui îi refuzase, chiar în seara aceleiaşi zile, Nabal a organizat o petrecere extravagantă pentru el şi prietenii lui destrăbălați, mâncând și bând până la pierderea rațiunii. Atunci când Duhul lui Hristos îl conduce pe sot, supunerea soției va aduce numai pace

Abigail a văzut că trebuia făcut ceva pentru prevenirea urmărilor greşelii lui Nabal şi că trebuia să-şi ia răspunderea unei acțiuni imediate, fără să-l mai întrebe pe soțul ei. Ea ştia că ar fi fost inutil să vorbească cu el, pentru că i-ar fi primit propunerea doar cu asprime şi dispreț.

Samuel se uita la Saul cu indignare, dar cu profundă milă şi nedisimulată îngrijorare pentru cursul greşit pe care-l urma cel pe care-l iubea sincer. Dar dragostea nu trebuia să-i rețină buzele... şi Samuel a rostit cuvintele tăioase ale Domnului.

Dumnezeu lucra pentru poporul Său şi-1 călăuzea în multe feluri nevăzute. Vrăjmaşii lor nu puteau distinge sursa puterii şi înțelepciunii lor şi cine era Cel ce trebuia slăvit pentru izbăvirea şi succesul lor uimitor. Dumnezeu a lucrat prin Ghedeon, dar nu admitea atribuirea slavei umane.

Satana influențase inimile copiilor lui Israel să-i urmeze sfatul diabolic. Ei erau seduşi de diavol să urmărească propriile scopuri, cu tot protestul solemn din partea bătrânului lor profet, pe care aveau toate motivele să-l respecte și să-l creadă că le vorbeşte din partea lui Dumnezeu Însuşi.

Satana a fost încurajat în lucrarea lui specială din această vreme. Cei care au greşit în trecut şi nu s-au smerit până la deplina mărturisire a relelor făcute, îndreptățindu-se singuri, vor continua să acționeze în spirit propriu. Ei vor numi adevărul eroare şi eroarea adevăr.

Dumnezeu a arătat cu corectitudine rezultatele păcatului şi, dacă aceste avertizări n-ar fi adevărate, cum am putea fi siguri că făgăduinţele Lui vor fi împlinite? Aşa-numita bunăvoință, care ocoleşte dreptatea, nu este bunăvoință, ci slăbiciune.